Sărăcia energetică în Republica Moldova testată de noile majorări de tarife

Creșterea tarifelor generează noi nemulțumiri în societate. Chiar daca o parte din populație acceptă tacit aceste tarife, fiind resemnată în fața posibilităților de a schimba ceva, există o altă categorie pentru care majorarea recentă cu aproximativ 36% la energia electrică și 15% la gaze naturale este critică. În această situație populația cu venituri mici este nevoită să reducă din confortul termic, iluminarea încăperilor sau să se dezică de alte servicii vitale cum ar fi alimentația sănătoasă, educație, servicii medicale, etc. în favoarea facturilor la energie. Această manifestare caracterizează sărăcia energetică a populație, care este un subiect foarte actual pentru Republica Moldova, ajungând să fie discutat și la nivelul Consiliului Suprem de Securitate Națională.

Fără a discuta corectitudinea noilor tarife aprobate sau de șansele de micșorare a acestora în urma unei revizuiri de către ANRE, pe termen mediu și lung tarifele vor continua să crească iar sărăcia energetică va continua să existe. Acest lucru este valabil nu doar pentru Republica Moldova ci și pentru majoritatea țărilor în care importul de resurse energetice are o pondere semnificativă în consumul total, doar că percepția sărăciei energetice este diferită din cauza ritmului de creștere al acestora comparativ cu nivelului de trai și veniturile populației. Tarifele actuale constituie o povara destul de mare pentru persoanele cu venituri sub media lunară de 1768 lei (media pentru 2014) a cărei efecte se vor resimți în toamnă odată cu începerea sezonului de încălzire. Cei mai afectați fiind pensionarii, șomerii, familiile social vulnerabile și persoanele cu dezabilități. Așa cum sărăcia energetică pare să fie un fenomen de durată pentru Republica Moldova, a devenit emergentă identificare unor soluții pentru populația din categoriile menționate mai sus.  Mai mult ca atât, Republica Moldova în calitate de țară membră a tratatului Comunității Energetice este obligată sa identifice consumatorii vulnerabili care trebuie protejați.

La situația actuală pentru Republica Moldova sunt viabile 2 soluții, stabilirea unui tarif social pentru categoriile de populație menționate mai sus sau/ și stabilirea tarifelor diferențiate în funcție de volumul de energie consumată. Teoretic ar exista și alte soluții cum ar fi subvenționarea din partea statului, reformarea sistemului de securitate socială, subvenții încrucișate dintre consumatorii casnici și companii, etc. însă mai relevante pentru situația Republicii Moldova sunt primele două.

Stabilirea tarifelor sociale la energie trebuie să fie precedată de identificarea numărului de familii care necesită acest tarif. Principalii indicatori relevanți sunt cheltuielile minime lunare pentru energie pe care le poate suporta o familie și veniturile disponibile medii lunare. Consumul minim lunar de energie pentru o familie cu 2 copii pentru satisfacerea necesităților critice este de aproximativ 560 kWh. Considerând ultimele majorări de tarife și distribuirea uniformă a cheltuielilor pentru termoficare pe tot parcursul anului, cheltuielile medii lunare pentru energie ajung la aproximativ 750 lei. În conformitate cu studiile efectuate în domeniu, ponderea acestor cheltuieli în bugetul mediu al unei familii trebuie să fie sub 15% pentru a nu afecta satisfacerea celorlalte necesități precum, educație, sănătate, alimentație, etc. Pornind de la aceste cifre, familiile cu venituri medii lunare mai mici de 5000 mii lei întâmpină dificultăți în achitarea facturilor la energie. Conform datelor Biroului Național de Statistică (BNS) veniturile disponibile medii lunare pe  o persoană în anul 2014 au constituit aproximativ 1768 lei. Admitem că în familie există doi maturi încadrați în câmpul muncii cu veniturile disponibile medii lunare de aproximativ 3536 lei ceea ce ar însemna că ponderea cheltuielilor pentru energie în acest caz depășește cu 6 % limita maximă. Respectiv familiile cu venituri medii mai mici de 5000 lei ar trebui incluse în categoria celor vulnerabile care necesită un tarif social.

A doua soluție ar fi introducerea tarifelor diferențiate în funcție de consum. Un exemplu în acest sens este tariful la gaze naturale care diferă de la limita de 30 mc. Deoarece consumatorii casnici au în medie un consum mai mic, sunt necesare mai multe trepte de diferențiere. Astfel, tariful la energia electrică ar trebui să varieze la fiecare prag de 50 sau 100 kWh consumați, analog și în cazul gazelor naturale. Chiar dacă această soluție aparent contravine legilor economice a efectului de scară, avantajul constă în motivarea consumatorilor să economisească energie. Funcționalitatea acestei soluții depinde de cum sunt calculate tarifele de la o scară la alta. Este important ca pentru categoriile de jos să fie un tarif minim chiar sub cheltuielile reale, astfel, o parte din cheltuielile ar trebui să fie suportate de consumatorii din categoriile mai înalte.

În baza analizelor generice a datelor BNS se constată că numărul familiilor afectate de sărăcia energetică este foarte mare, respectiv acordarea unui tarif social la jumătate din populația țării nu este posibil, prin urmare sunt necesare analize și simulări mai detaliate astfel încât să fie identificate familiile vulnerabile care au nevoia critică de un tarif social sau pentru care tariful diferențiat în funcție de volumul energiei consumate ar constitui un ajutor real. În același timp eforturile autorităților în domeniu trebuie concentrate mai mult în direcția eradicării sărăciei energetice prin soluții pe termen lung și ulterior pe micșorarea tarifelor a căror impact este de durată scurtă.

Advertisements
%d bloggers like this: