Analiza comparativă a pieței energiei electrice regionale

Scopul acestei analize este de a evalua oportunitățile Republicii Moldova de achiziție a energiei electrice de la producătorii și furnizorii engrosiști din regiune, a prețurilor estimative și a potențialului impact asupra tarifului final în Republica Moldova. Studiul este focusat pe factorii cheie din piețele energetice regionale și pe identificarea direcțiilor strategice de orientare a acțiunilor structurilor guvernamentale ale Republicii Moldova, în special a SA „Energocom” și a gestionarului direct al acestei companii – Ministerul Economiei, astfel încât să fie valorificate la maximum oportunitățile de reducere a prețului de achiziție al energiei electrice și implicit a tarifului pentru consumatori.
În cadrul analizei sunt fi prezentate opțiunile strategice cheie pe care Republica Moldova ar trebui să le valorifice. Studiul vine să sensibilizeze opinia publică și să canalizeze discuțiile organizațiilor de profil, atât de stat, cât și obștești, precum și a organismelor internaționale care susțin dezvoltarea Republicii Moldova spre anumite aspecte ale pieței energiei electrice mai puțin elucidate până în prezent. Iar în consecința acestor consultări și dezbateri să fie adoptate roadmap-uri elaborate de autoritățile de profil, pentru a implementa cele mai bune soluții în direcția eficientizării valorificării oportunităților pieței regionale, majorarea transparenței acestei piețe pentru societatea civilă, participanții la piața dată și a organismelor internaționale interesate.

Situatia pe piața de energie electrică din RM

În prezent, furnizarea de energie electrică în Republica Moldova este asigurată de compania „Gas Natural Fenosa”, care furnizează curent electric municipiului Chişinău şi zonelor de centru şi sud ale republicii, şi reţele electrice de distribuţie „RED-Nord” şi „RED-Nord-Vest”, ce aparţin statului. Din totalul consumatorilor de energie electrică, 64% sunt deserviţi de ÎCS „ Gas Natural Fenosa” S.A., 22% de „RED Nord” S.A. şi 14% de „RED Nord‐Vest” S.A.

Volumele procurărilor de energie corespund sarcinii de consum pentru consumatorii din ariile de deservire a rețelelor electrice de distribuție corespunzătoare.Necesarul de energie în 2013 a fost asigurat de importuri în proporție de aproximativ 81%[1], restul fiind produsă de către Centralele Electrice cu Termoficare locale și Centrala Hidroelectrică Costeşti. În perioada aprilie 2011 – decembrie 2013 Compania Gas Natural Fenosa a procurat energie electrică de la CERS Moldovenească (centrala termoelectrica de la Cuciurgan), iar RED Nord și RED Nord-Vest prin intermediul SA Energocom de la DTEK “Eastenergo” din Ucraina.

Cea mai mare pondere în formarea tarifului energiei electrice la consumatorii finali o deține prețul energiei de import și prețul de livrare a energiei electrice de la centralele locale. Prețul de la centralele locale la rândul său este dependent de prețul gazelor naturale importate. Acesta constituie combustibilul de bază la generarea energiei electrice locale.Același lucru se întâmplă și în cazul energiei electrice procurate de la CERS Moldovenească. Energia electrică în Ucraina este produsă în cea mai mare parte de centrale nucleare, dar și de centrale electrotermice care utilizează în procesul de producție gaze naturale importate și de producție locală, la fel existând și centrale pe cărbune. Republica Moldova a cunoscut o creștere a prețului de import în ultimii 9 ani de aproape 3 ori, de la 2,4 cUSD/kWh în 2005 până la 6,8 cUSD/kWh până în martie 2014.

Crestere pret import energie electrica

Importurile de energie electrică în RM

Piața de energie electrică din Republica Moldova este apreciată la un nivel avansat de liberalizare, cel puțin pe hârtie. Acest lucru presupune că negocierile pentru procurarea/importul de energie electrică și importul propriu zis ar trebui să se efectueze direct de companiile doritoare și licențiate rezidente. Procurarea poate fi efectuată de pe orice piețe cu care RM are conexiuni fizice și acorduri de cooperare, de exemplu Ucraina și în viitorul apropiat România[2].
Realitățile actuale demonstrează cu totul o altă situație. Importurile de energie din Ucraina se realizează prin intermediul SA Energocom în numele RED Nord și RED Nord-Vest, iar ÎCS RED Gas Natural Fenosa procură energie electrică de la CERS Moldovenească. Angajamentele de liberalizare a pieței energetice în Republica Moldova au fost uitate de Guvernul de la Chișinău atunci când s-a mimat procesului de negociere anterior semnării contractelor de import în mai 2011 și mai 2012. Înțelegerile la nivelul companiilor importatoare cu dirijarea activă din partea MEC au rezultat în semnarea unor contracte cu preț de livrare identic a energie electrice la hotar atât de la furnizorul ucrainean cât și de la CERS Moldovenească. Obținerea unui preț de import identic, 6,1 cUSD/kWh în aprilie 2011 și 6,9 cUSD/kWh în mai 2012 pare destul de dubioasă cunoscând originea energiei electrice în ambele cazuri, care cel puțin în cazul Ucrainei ar putea să fie mai mic de cât în cazul centralei de la CERS Moldovenească. Și mai dubioasă a fost majorarea prețului de import în mai 2012. Dacă în cazul CERS Moldovenească creșterea a fost justificată prin majorarea prețului de import a gazelor naturale, în cazul Ucrainei ponderea gazelor naturale importate în mixul total al resurselor utilizate pentru producerea energiei electrice este destul de mică, prin urmare nu putea fi obiectivă în nici un caz aceeași justificare.

Datorită acestui fapt apar suspiciuni că toate negocierile sunt aranjate, iar o argumentare economico-financiară obiectivă nu există. Până la simpla întrebare dacă totuși importul de energie electrica ar putea fi procurat direct de la producătorii Ucraineni fără intermediari apare o altă întrebare, care este comisionul de intermediere al acestor companii? Aici putem afirma că în ceea ce ține de intermedierea pe teritoriul RM, compania SA „Energocom” percepe un comision de 0,03 cenți USD/kWh importat. După un alt raționament matematic constatăm că această întreprindere a consumat minim 248.040 USD în perioada anului 2013.

Piața de energie electrică din România

Sistemul energetic din România este format din grupuri energetice care cumulează o capacitate de cca 23703 MW instalați. Capacitățile de generare a energiei electrice instalate, după tipul de combustibil consumat arată în felul următor:

  • Cărbune 6615 MW
  • Hidrocarburi 5464 MW
  • Nucleara 1413 MW
  • Apa 6648 MW
  • Eoliana 2605 MW
  • Biomasa 96 MW
  • Solara 862 MW
  • Geotermala 0,05 MW

Din totalul puterii instalate 90 % este disponibilă.

Metodologia

În studiu va fi examinată posibilitatea procurării energiei electrice la nivel de țară, în volume mari. De aceea piața la care se va face referință este cea cu prețuri de vânzare-cumpărare pentru contracte engros. La prețul de vânzare-cumpărare se adaugă costurile suportate pentru a aduce energia electrică la hotar cu Republica Moldova (tariful de transport, de sistem, taxa de cogenerare, tarif de tranzit), conform reglementărilor din România pentru anul respectiv.
În studiu se opereză cu prețul de procurare a energiei electrice pe piata engros. Datele sunt preluate din surse publice ale autorităților române. Cele mai importante sunt: OPCOM – operatorul pieței de energie electrică și gaze naturale din România (www.opcom.ro), Transelectrica – furnizorul serviciilor de transport (www.transelectica.ro), ANRE – Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (www.anre.ro).

Condițiile pieței de energie electrică

Prețurile de vânzare-cumpărare a energiei electrice pe piața romanească sunt consolidate de OPCOM, operatorul pieței de energie electrică și gaze naturale din România (www.opcom.ro). Prețurile la energia electrică în piață au variat în timp. Evoluția acestora poate fi urmărită în figura de mai jos.

Evolutia pretului energie electrica Romania

Astfel, în 2012 prețul mediu de procurare a energiei electrice în piață, inclusiv tariful de transport, serviciul de sistem, taxa de tranzit pentru țările perimetrice și taxa de cogenerare, a fost de 7,9 USD cenți/kWh. Prețul mediu la hotar cu RM (inclusiv aceleași costuri suplimentare suportate ca și în cazul anului 2012), pentru 2013 la fel a constituit 7,9 cUSD/kWh, însă în 2013 acesta a scăzut continuu până la 7,5 USD cenți/kWh în decembrie.

Read more of this post

Advertisements

Rolul surselor media în procesul de negociere a contractelor energetice în Republica Moldova

Anul 2011 este un an în care vor fi semnate două contracte energetice foarte importante pentru economia Republicii Moldova. Analizând modul de  negociere a ultimelor contracte, constatăm că nu e atât de simplu să negociezi un contract avantajos în faţa unui gigant de talia Gazprom-ului, dar cu mai multă consecvenţă şi un pic de verticalitate rezultatele puteau fi altele, fapt confirmat cel puţin de alţi clienţi europeni ai Gazprom-ului. Urmărind modul în care decurg negocierile contractelor energetice ale RM cu Gazpromul şi Moldavskaia GRES, constat că presa este destul de angajată în acest proces.

În ultima vreme apar tot mai multe ştiri legate de Gazprom, Moldovagaz, Ministerul Economiei, etc. care, doar după titlu, dau de înţeles că Gazprom-ul pregăteşte terenul pentru negocierile viitorului contract, de cealaltă parte reprezentanţii de la Ministerul Economiei de la Chişinău declară neobosit că se duc negocieri intense, rezultatul fiind deloc promiţător. Unul din articolele care m-au uimit a fost Moscova şi Chişinău au convenit că negocierile privind livrarea de gaz rusesc în Moldova vor fi efectuate de “Gazprom” şi “Moldovagaz”, şi nu de guvernele celor două ţări. Să fi obosit guvernul de la Chişinău de negocieri, sau s-a resemnat urmărind rezultatele anterioare? Cu toate că iniţial pare cam stranie această schimbare, există şi aici cel puţin o explicaţie. În cadrul unei emisiuni de la un post TV local, la începutul lunii februarie, viceprim-ministrul Valeriu Lazăr, ministru al Economiei a declarat că „…guvernul îşi propune ca toate gazoductele construite în perioada guvernării comuniste din bani publici să fie evaluate şi apoi capitalizate/ convertite în contul datoriilor istorice ale RM faţă de Gazprom…”. Pe lângă faptul că la acea emisiune Dnul Lazăr s-a manifestat mai mult ca un avocat al Moldovagaz decât un reprezentant al intereselor poporului, prin această iniţiativă  dă de înţeles că guvernarea de la Chişinău nu găseşte alte soluţii cu excepţia celei tradiţionale care este „folosită” de la ’90 încoace şi continuă să slujească intereselor unui monopolist străin. Ar fi poate o soluţie acceptabilă dacă aceasta ar permite stingerea integrală a datoriilor dar după cum a menţionat şi Domnia sa „…se vor stinge doar o parte din datorii…”, adică problema rămâne nesoluţionată. Aici lucrurile devin clare, cineva mai adjudecă o parte din infrastructura gazieră naţională iar guvernul, mai exact ministerul Economiei care mai are şi doi reprezentanţi în consiliul de administrare al S.A. Moldovagaz, încearcă să scape de o penalitatea politică atunci când se va semna un nou contract.

Mai curând un alt articol Se scumpeşte şi lumina? şi aici ministrul Economiei consolează consumatorii din Republica Moldova „… În opinia lui Valeriu Lazăr, compania Union Fenosa are motive serioase de a majora tarifele la energia electrică începând cu 1 aprilie curent…” Motivul scumpirii fiind expirarea contractului de livrare a curentului electric de la Centrala Moldavskaia GRES din Cuciurgan. Nu neg faptul că nu ar fi justificată economic această mărire de preţ, dar deranjează maniera de abordare a subiectului, consumatorul este pus practic în faţa faptului împlinit şi nu este informat despre eforturile negociatorilor, care este cauza reală a scumpirilor, pentru a pregăti opinia publică. Asta este realitatea, nu s-a muncit suficient pentru a avea sursele proprii de energie şi suntem nevoiţi să ne conformăm tendinţelor pieţelor energetice vecine.  În cazul acestui contract, spre deosebire de cel al gazelor naturale, negocierile puteau fi demarate cu mult timp înainte de expirare, aici existând o alternativă energiei electrice de la Cuciurgan, cea din Ucraina, iar cu o politică energetică mai consecventă la capitolul securitate energetică ar fi fost o alternativă viabilă şi România.

Un nou titlu de ştire care m-a şi amuzat este Ruşii vor să-şi facă depozite de gaze în Transnistria. Ținta acestei ştiri în procesul de negocieri este clară, un artificiu clasic de a face cale altor scopuri. Dar daca luăm în serios această idee, de ce nu ar participa Gazprom-ul la construcţia unor depozite în sudul moldovei unde sunt deja sonde de hidrocarburi şi structura geodezică a zonei permite acest lucru. De fapt, Gazpromul s-a arătat interesat şi în construcţia unor depozite în România dar se pare ca acele intenţii erau legate mai mult de sarcina de a stabili traseul proiectului South Stream, care până la acest moment se arată a fi unul politic doar.

Rusia cere R.Moldova să achite datoriile pentru gazul rusesc aceasta este deja o „noutate” clasică. Datoriile Republici Moldova faţă de Gazprom au fost folosite întotdeauna ca instrument de negociere, acestea fiind o barieră pentru partea moldovenească de a obţine condiţii mai bune la procurarea gazelor. Gazprom-ul are şi a avut toate drepturile şi pârghiile legale de a recupera datoriile care s-au acumulat pe parcursul a mai bine de 7 ani, faptul că nu s-a insistat pe aceasta este o confirmare a celor menţionate mai sus. Datoriile regiunii transnistrene sunt şi ele o barieră ce au un rol nu mai puţin important în diminuarea puterii de negociere a RM. Separarea datoriilor este o problemă care se discută mai mult de patru ani dar mai actuală aceasta a devenit anume atunci când este necesar de a frâna eficacitatea negocierilor. Odată ce Chişinăul nu poate controla instituţiile din partea stângă a Nistrului, iar Tiraspolul negociază direct cu Gazprom-ul trebuie insistat pe separarea oficială a datoriilor acumulate şi recunoaşterea acestora de către toate părţile dar aceasta nu trebuie să fie condiţionată de divizarea întreprinderilor şi cedarea activelor către Gazprom.

Desigur, nu pot fi neglijate rezultatele negocierii taxei de tranzit a gazelor ruseşti pe teritoriul Republicii Moldova în ţările balcanice de la începutul anului 2011, când taxa de tranzit a crescut cu 0.5$/1000m3 transportaţi la 100km. Dar, poate fi considerată această creştere un indicator de laudă atunci când preţul de procurare sa mărit cu mai mult de 330% taxa de tranzit sa mărit doar cu 20% în ultimii 10 ani? Această majorare are şi ea rolul să în procesul de negocieri, şi anume de a diminua din puterea de negociere doar că aici sursele media se divizează, o parte care apreciază mult creşterea cu 20 % a taxei de tranzit, iar altă parte – mai puţin.

RED Union Fenosa a fost sancţionată pentru nerespectarea indicatorilor de calitate a serviciului de distribuţie şi furnizare a energiei electrice

Consiliul de Administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (ANRE) a emis o hotărâre prin care a sancţionat, pentru nerespectarea unui indicator prestabilit de calitate a serviciului de distribuţie şi furnizare a energiei electrice, întreprinderea „RED Union Fenosa” SA prin reducerea tarifului de distribuţie a energiei electrice cu 0,5%. Această reducere va fi calculată pentru întreg volumul de energie livrat util consumatorilor finali pe parcursul anului 2009 de către întreprinderea dată şi va fi luată în considerare la următoarea actualizare a tarifelor de livrare a energiei electrice consumatorilor finali.

Sancţiunea a fost aplicată pentru nerespectarea termenului de soluţionare, la solicitarea în scris a consumatorilor, a problemelor legate de depăşirea abaterii admisibile a tensiunii. În cazurile în care calitatea energiei electrice poate fi restabilită prin efectuarea unor măsuri de profilaxie (starea contactelor electrice, redistribuirea sarcinilor pe faze, reglarea prizelor la transformatoarele de forţă) furnizorul este obligat, în conformitate cu Regulamentul cu privire la calitatea serviciului de distribuţie şi furnizare a energiei electrice, să rezolve problema dată în termen de cel mult 5 zile lucrătoare. RED Union Fenosa, însă, a depăşit acest termen în 45 de cazuri sau 23,32% din totalul de 193 de solicitări scrise ale consumatorilor înregistrate în anul 2009. Pentru nerespectarea termenului de 5 zile în 10% sau mai multe cazuri din totalul de solicitări ale consumatorilor, acelaşi Regulament prevede reducerea tarifului de distribuţie cu 0,5%. Potrivit estimărilor ANRE, valoarea sancţiunii va constitui circa 2,6 mil. lei. Read more of this post

%d bloggers like this: