Generozitatea modestă a Gazprom-ului în perioada electorală

Prelungirea termenului contractului de import a gazelor naturale din Federația Rusă cu încă un an la un preț mai mic cu aproximativ 11% față de prețul actual a venit cam surprinzător pentru opinia publică. În primul rând acordul a fost semnat destul de devreme comparativ cu anii precedenți când evenimentul avea loc pe la sfârșitul lunii decembrie. La fel de surprinzător a fost și faptul că semnarea acordului a avut loc la Chișinău și nu la Moscova cum se proceda anii precedenți. Reducerea prețului de import pentru 2015 cu 11% față de prețul actual a fost o altă noutate atribuită ca o reușită fără precedent a MEC care deja anticipează tarife mai mici pentru consumatorii finali.

Fără îndoială toate aceste lucruri își au rolul lor foarte important în context electoral și par a fi camuflate sub forma unei mâini de ajutor din partea Federației Ruse unor partide politice pentru acumularea de ceva capital politic. Lăsând la o parte toate subtilitățile politice, o atenție aparte o are prețul de import și tariful pentru consumatorii finali. În timp ce pe alocuri se fac elogii pe subiectul reducerea cu 11% a prețului de import, apare o întrebare destul de logică, dacă această reducere este suficientă și nu ar fi trebuit să fie chiar mai mare. Este cunoscut că prețul de import se formează în baza cotaţiilor produselor petroliere la bursele internaționale de referință și în mare măsură au aceeași tendință ca și prețul barilului de petrol de tip Brent. Dacă e să analizăm cum a evoluat costul barilului de petrol de tip Brent în perioada ianuarie – noiembrie 2014, observăm o descreștere cu aproximativ 25%. Tendința de descreștere a acestuia este constantă mai cu seamă în perioada iunie – noiembrie 2014 cu o medie zilnică de aproximativ 0.18%. Dacă e să ne referim la declarațiile vice-președintelui Gazprom Aleksandr Medvedev precum că „Preţurile au fost stabilite după condiţiile actuale ale pieţei produselor energetice”, atunci reducerea cu 11% a prețului de import pare destul de modestă considerând realitățile actuale de pe piețele internaționale.

Advertisements

Cum se formeaza pretul gazelor importate

A curs multa cerneala in exemplificarea pretului ridicat al gazelor importate de Romania. Ceea ce s-a abordat mai putin au fost cauzele. Exista mai multe moduri de formare a pretului gazelor importate, fiecare dintre acestea prezentand avantaje si dezavantaje in anumite momente.

1. Indexarea versus neidexarea pretului gazelor naturale cu pretul petrolului

Pretul gazelor a fost influent de descoperirea campului Groningen din Olanada si care nu a fost pus in exploatare decat odata cu incheierea contractelor pe termen lung si indexarii acestuia cu pretul petrolului pentru a garanta investitiile majore necesare si respectiv a indexarii tarifelor de transport cu diferite rate negociate (ale inflatiei, ale devalorizarii monedei etc). Astfel, in momentul de fata pretul de export al gazelor, in multe contracte depinde de pretul de substitutie al petrolului, de taxele de transport prin diferitele tari de tranzit si de costurile riscurilor de transport (dezechilibru), fara a avea o legatura cu costul de productie al gazelor naturale, costurile de transport ale acestora sau si mai important cu pretul de pe o piata in care exista competitia gaz-gaz.

In contractele pe termen lung, clientul este cel care isi asuma riscul cantitatii, in timp ce producatorul si- l asuma pe cel al pretului, pe care il poate influenta. Acest sistem stabilit in anul 1962, deoarece nu exista o piata gaz-gaz, a facut independent pretul fata de cerere si oferta. Deoarece o piata a gazelor naturale nu exista la aceea vreme, contractele pe termen lung, cu nivele de indexare reflecta pretul mondial al petrolului.

Se poate astfel observa ca pretul gazelor naturale importate in prezent nu reflecta nici costurile reale (de productie, transport) si nici pretul pietei. Gazele sunt aliniate la pretul petrolului, subiectiv, in functie de o serie de indici din cadrul unei formule, iar tarifele de tranzit sunt indexate de asemenea subiectiv in functie de alti indici. O situatie similara se intampla si pe piata romaneasca, unde, incepand cu anul 2004, gazele se vand sub forma de cos intern-import cu indexarea pretului si aprobarea acestuia de catre ANRE, subiectiv.

Daca analizam situatia la nivel mondial observam ca indexarea pretului gazelor naturale cu cel al petrolului este relativ restransa si ea este determinata in mare masura de aplicarea acestei metode in Europa, locul in care s-a si nascut aceasta metoda.

In opozitie in Europa gazele naturale se formeaza in ceea mai mare parte pe baza indexarii acestuia cu cel al petrolului.

Fig. 1. Modul de formare a pretului gazelor naturale in lume si Europa

Mare parte din gazul consumat in Europa se supune logicii contractelor pe termen lung (Gaz de France 2030, E.ON 2036, Eni 2035 si OMV 2026 in contractele cu GAZPROM). Exceptie fac gazele tranzactionate pe baza concurentei gaz-gaz in HUB- urile Bacton UK, Zeebrugge Belgia, TTF Olanda, Emden Germania, Baumgarten Austria, PSV Italia, acestea se gasesc la capetele unor gazoducte importante.

O schimbare a logici de indexare gaz – petrol ar putea efectiv sa plaseze in concurenta cele doua hidrocarburi si sa puna capat alinierii lor, facand astfel ca hub-urile sa joace un rol foarte important. Chiar daca UE doreste acest lucru, decizia asupra acestor schimbari va reveni producatorilor . Read more of this post

Dependența Uniunii Europene de importurile de gaze naturale și petrol

%d bloggers like this: