Natural sa economisesti

Interviu acordat pentru http://www.allmoldova.com

Eficienţa energetică în ultimii ani a devenit un termen destul de uzual în Republica Moldova, acesta regăsindu-se chiar şi în programele partidelor pro europene care au acces la guvernare în anul 2009. Fiind unul din cele mai interesate domenii din punct de vedere financiar de către diverse instituţii din exterior, eficienţa energetică a început să fie promovată de către autorităţile din Republica Moldova ca premisă a creării posibilităţilor de consum a fondurilor disponibile din exterior. Mai mult ca atât, promovând această politică guvernarea încearcă să soluţioneze o problemă foarte actuală ce necesită resurse financiare de care Republica Moldova nu dispune şi nici nu va dispune în viitorul apropiat, anume modernizarea infrastructurii vechi şi energointensive moştenite din perioada sovietică. Acest lucru generează numeroase efecte pozitive atât pe dimensiunea socială cât şi pe cea economică.

Definiţie

Ştiinţific, eficienţa energetică este definită ca raportul dintre rezultatul constând în performanţă, servicii, mărfuri sau energie şi energia folosită în acest scop. Cu alte cuvinte eficienţa energetică presupune obţinerea aceluiaşi rezultat sau a unui rezultat mai bun cu cheltuieli pentru energie mai mici. Dacă e să vorbim despre eficienţa energetică la consumatorii finali (populaţia) aceasta ar însemna că prin măsurile de eficienţă energetică vor fi micşorate cheltuielile pentru energie fără a influenţa negativ confortul. Pentru ramurile producătoare ale economiei naţionale acest termen ar însemna producerea de bunuri/servicii de aceeaşi calitate sau calitate mai bună cu un consum mai mic de energie.

Atitudinea consumatorilor

Motivarea consumatorilor în implementarea măsurilor de eficienţă energetică este un exerciţiu care devine din ce în ce tot mai uşor pe măsura creşterii tarifului la resursele energetice. Deja în multe localităţi putem observa locuinţe care au fost izolate termic lucru ce vorbeşte despre faptul că mulţi consumatori sunt conştienţi de necesitatea măsurilor de eficienţă energetică. După ce am efectuat o analiză în anul 2010 am constatat că foarte puţini consumatori sunt informaţi despre modul corect de implementare a acestor măsuri, fapt ce compromite de multe ori ideea de eficienţă energetică. Totuşi, în Republica Moldova există şi exemple bune care merită a fi promovate şi care pot constitui un instrument foarte eficace de motivare a consumatorilor în implementarea măsurilor de conservare a energiei la nivelul locuinţei lor. Dacă e să ne referim la mediul de afaceri şi instituţiile publice ca şi consumatori, trebuie de menţionat că există o serie de bariere tehnice şi legislative care fac dificilă promovarea eficienţei energetice în acest sector chiar dacă există interes sporit în implementarea măsurilor de eficientizare a consumului de energie. Printre acestea aş vrea să menţionez taxele mari la importul tehnologiilor (instalaţii, echipamente, etc) cu un consum redus de energie, lipsa tarifelor diferenţiate, lipsa reglementărilor tehnice ajustate la cele europene, lacune în legislaţia de achiziţii, etc.

Politica  statului

Una din cele mai importante realizări demne de remarcat ale actualei guvernări este aderarea la Comunitatea Energetică în mai 2010. Odată cu obţinerea calităţii de membră a Comunităţii Energetice Republica Moldova s-a angajat să transpună în legislaţia naţională un şir de directive europene. Aici se remarcă ritmul intens de adoptare a actelor normative însă rămâne în urmă aspectul practic care este cel mai important. Facilitarea accesului instituţiilor financiare din exterior care sunt deja prezente în Republica Moldova cu programe/proiecte mari de finanţare în sectorul energetic este un alt rezultat care merită a fi apreciat.

Parteneriatul public-privat

Instituţiile publice au ajuns într-o situaţie destul de dificilă atât la capitolul financiar cât şi la cel tehnic. Cheltuielile pentru energie monopolizează practic bugetul acestora, iar iniţierea unor măsuri de reabilitare energetică este departe de a se realiza în lipsa mijloacelor financiare. Prin urmare se simte necesitatea altor scheme de soluţionare a acestei probleme. Una din soluţii ar fi Parteneriatul Public Privat (PPP), în Republica Moldova fiind adoptată şi o lege cu privire la  PPP în anul 2008. Însă, cu părere de rău până în prezent nu putem vorbi despre o istorie de succes în acest sens din cauza mecanismului defectuos de implementare, chiar dacă succesul acestei formule a fost demonstrat în numeroase ţări. O altă soluţie destul de viabilă o constituie şi Contractele de Servicii Energetice cu companiile de profil (ESCO) prin care instituţiile publice sau private pot beneficia de programe de eficienţă energetică achitând treptat doar din contul economiilor de energie garantate de compania ESCO care se obţin ulterior. Anume aceste instrumente se arată destul de promiţătoare dacă e să analizăm experienţa de succes a multor ţări europene şi chiar balcanice cu o istorie similară RM. Read more of this post

Moldova este pe primul loc în topul ţărilor Parteneriatului Estic privind Integrarea Europeană și la compartimentul Energie

Moldova este pe primul loc în topul țărilor Parteneriatului Estic (PaE) privind Integrarea Europeană, inclusiv și pe segmentul energetic. Acest rezultat este reflectat de Indicele de Integrare Europeană al Parteneriatului Estic, ediția 2012 la care au lucrat peste 50 de experți din Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova, Ucraina.

Studiul reflectă progresul privind procesul de integrare europeană a ţărilor Parteneriatului Estic  comparativ cu rezultatele ediției 2011, din perspectiva mai multor sectoare: implementarea democraţiei; economia de piaţă şi Acordul de Comerţ Liber Cuprinzător şi Aprofundat (DCFTA); dialogul politic; sectorul energetic; participarea societăţii civile ş.a.

În ceea ce privește energia, Indicele analizează măsura în care piețele energetice ale țărilor PaE sunt integrate și organizate în mod similar cu piețele de energie din UE.

Moldova, membră a Comunității Energetice și, interesant, Armenia, demonstrează o performanță mai bună în implementarea reformelor europene pe piața de energie electrică și gaze naturale. Armenia, în ciuda faptului că are cele mai slabe legături către UE pe partea de energie, demonstrează progrese relativ bune pe sectoarele de mediu și energie electrică, în stabilirea și susținerea obiectivelor legate de energia regenerabilă, și chiar în rezolvarea problemelor de conectare la rețea, care sunt problematice în alte țări PaE.

Indicele mai arată angajamente formale în aplicare reală a acquis-ului comunitar în țările Parteneriatului Estic. Ucraina, în ciuda faptului că este membru cu drepturi depline al Comunității Energetice, prezintă progrese foarte mici, pregătind doar terenul pentru reformarea pieței de gaze naturale. Rezultatele slabe ale Ucrainei la capitolul eficiență energetică pot fi explicate prin intensitatea energetică și cea a emisiilor de gaze cu efect de seră destul de înaltă în comparație cu celelalte țări PaE.

Un alt aspect pe care îl relevă studiul este faptul că țările PaE abia au început transformarea sectoarelor energetice, în conformitate cu reglementările UE. Reforme avansate în cadrul celui de al treilea pachet energetic și ambițioasele obiective 20-20-20, care vizează restructurarea profundă a pieței și investiții la scară mare în infrastructură nu sunt încă palpabile. Autoritățile de reglementare independente în Armenia și Moldova și acces gratuit la infrastructură, în Georgia și parțial în Ucraina sunt primii pași care au fost deja efectuați în scopul  reconfigurării piețelor locale în această direcție.

În cazul indicatorilor structurali ce țin de consumul de energie în aceste țări, studiul arată că intensitatea energetică în țările PaE este de două ori mai mare ca media UE, iar cota surselor de energie regenerabilă în consumul de energie primară este încă mic, deși în creștere. Obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră rămân încă înalte datorită politicilor naționale care sunt mai puțin focusate pe producere, care este foarte dependentă de combustibilii fosili. Acest lucru înseamnă că chiar dacă vor fi implementate standardele UE, țările PaE vor trebui să depună eforturi meticuloase, în scopul de a aduce piețele energetice mai aproape de cele existente în UE din punct de vedere structural. Acest proces poate dura mulți ani, chiar decenii dacă direcția și ritmul reformelor sunt definite nu numai prin voință politică, dar și de factori economici, industriali și (geo) politici care acționează de multe ori ca intervenient variabil. Read more of this post

Legea energiei scumpeşte forţat viaţa românilor

Din cauza restrângerii pieţei, impusă prin noua legislaţie, electricitatea îi costă tot mai mult pe producătorii de mărfuri, obligându-i să crească preţurile produselor.

Energia electrică înglobată în costul oricărui obiect din jurul nostru (nu doar cea de la priză) se scumpeşte nejustificat, pentru că furnizorii şi industriaşii nu se mai pot întâlni în mod direct, ci sunt obligaţi să tranzacţioneze curentul pe o piaţă unică.

Înainte de apariţia Legii 123/2012 (Legea energiei electrice şi a gazelor naturale), industriaşii puteau să-şi negocieze preţurile pentru energie pe două pieţe, şi astfel exista posibilitatea alegerii preţului cel mai bun pentru consumul lor.

La Bursa Română de Mărfuri se întâlneau micii industriaşi cu furnizorii de calibru mai redus, iar pe bursa de energie OPCOM se tranzacţionau contracte pe termen lung, cu valori mult mai mari, şi se asigura o echilibrare între furnizare şi consum.

Acum, Legea 123 impune tuturor jucătorilor din România să intre pe OPCOM, care are reguli de tranzacţionare mult mai grele pentru mica industrie şi cotaţiile sunt mult mai ridicate, astfel că energia devine automat mai scumpă pentru consumatori.

Din iulie (când a apărut Legea energiei) până în prezent, curentul pentru industrie s-a scumpit deja cu 10% doar din cauza restrângerii pieţei, şi această majorare de cost se va repercuta foarte curând în preţurile mărfurilor pe care noi le cumpărăm de pe piaţă, avertizează specialiştii.

Read more of this post

Reformarea sectorului energetic în Republica Moldova – o cale lungă de la Est spre Vest

Reformarea sectorului energetic al Republicii Moldova a început încă de la obținerea independenței, cu mai bine de 20 de ani în urma ca urmare a necesității de organizare și relansarea economică a noului stat. Odată cu destrămarea fostei U.R.S.S. şi trecerea la economia de piaţă, complexul energetic, a intrat într-o fază de recesiune cauzată de politica tarifară incorectă, datorii enorme față de furnizorii externi, uzura fizică și morală a instalațiilor și echipamentelor, dependența de resursele energetice externe în proporție de peste 98%, intensitatea energetică mare, mix-ul energetic dezechilibrat, problema Transnistreană, etc. Toate acestea dictau necesitatea imperativă a reformelor în sectorul energetic.

Prioritățile reformei din sectorul energetic au fost stabilite în cele 3 strategii în domeniul energetic adoptate consecutiv: prima pentru anii 1997 – 2005, următoarea fiind adoptată pe perioada anilor 2000-2010 iar cea de a treia pentru perioada anilor 2007-2020 și urmează a fi revizuită în cea de a patra strategie energetică a țării până în anul 2030. Reformele anunțate încă în prima strategie energetică, adoptată în anul 1997 aveau un caracter mai accentuat din punct de vedere economic și de securitate acesta păstrându-se până în prezent. Pe parcurs dimensiunea acestora a fost lărgită cuprinzând domeniul eficienței energetice și energiei regenerabile.

Procesul de reformare a sectorului energetic poate fi divizat conceptual în două etape. În prima etapă reforma a fost orientată în restructurarea sectorului energetic prin privatizarea întreprinderilor de stat cu scopul atragerii investițiilor. Cea de a doua etapă a reformei a avut ca scop introducerea liberei concurențe prin deschiderea accesului la piață pentru întreprinderile private și liberalizarea prețurilor stabilite prin cererea și oferta de piață.

Restructurarea sectorului energetic

Principalele obiective stabilite încă în prima strategie energetică au fost focusate pe restructurarea complexului energetic prin demonopolizarea sistemului electroenergetic şi crearea întreprinderilor separate de producere, transport şi distribuţie a energiei electrice; privatizarea întreprinderilor de producere şi distribuţie a energiei electrice; instituirea organului independent pentru reglementări în energetică; armonizarea politicii tarifare la cerinţele economiei de piaţă; promovarea unui cadru legislativ şi normativ adecvat economiei de piaţă, care să încurajeze investiţiile şi să asigure premisele unei activităţi  corespunzătoare,  în condiţiile viitoarei pieţe unice energetice prevăzute de Tratatul Cartei Energiei; diversificarea  furnizorilor, cel puţin 2-3 pentru fiecare  gen  de resurse energetice; diversificarea genurilor de resurse energetice utilizate; majorarea capacităţilor de generare a energiei electrice de pe malul drept al Nistrului, asigurându-se fiabilitatea importului de combustibil, etc.[1] Chiar dacă măsurile economice de reanimare a sectorului energetic erau critice, realizarea obiectivelor propriu zise a cunoscut o cale destul de lungă Read more of this post

Vulnerabilitatea securității energetice în Europa de Est, testarea angajamentelor privind pachetul energetic III (cazul Republicii Moldova și Ucrainei)

Republica Moldova și Ucraina se află într-o perioadă de discuții intense cu Gazprom-ul în privința obținerii unor noi condiții de procurare a gazelor care ar fi mai aproape de  realitățile piețelor de gaze naturale.

Autoritățile de la Chișinău nu reușesc nici în trimestrul 2 al anului 2012 să procure gaze naturale din Federația Rusă la un preț mai mic în baza unui contract nou chiar dacă acest lucru trebuia să se întâmple începând cu 1 ianuarie 2012 odată ce contractul semnat în anul 2006 a expirat la 31 decembrie 2011.

În cazul Ucrainei discuțiile au același scop, reducerea prețului de achiziție însă acest lucru poate fi realizat prin semnarea unui acord adițional la contractul semnat cu SAD Gazprom în anul 2009 pe o perioadă de 10 ani. În pofida faptului că potrivit contractului Ucraina se angajase să procure o cantitate constantă de gaze naturale – 52 mlrd m3 pe an, noile autorități de la Kiev au o altă viziune asupra contractului în vigoare și depun eforturi de a reduce consumul de gaze rusești, fapt ce tensionează negocierile cu Gazprom-ul. Este acesta un semnal negativ asupra securității energetice în Europa de Est sau acestea sunt primele consecințe ale angajamentelor Moldovei și Ucrainei asumate față de UE în privința pachetului energetic III?

În pofida faptului că atât eforturile Republicii Moldova cât și cele ale Ucrainei nu au rezultate plauzibile, este interesant modul în care a fost abordată problema de către ambele țări pe parcursul primelor 3 luni ale anului 2012, care de fapt urmăresc același scop, reducerea prețului de achiziție a gazelor naturale. În acest proces eforturile Republicii Moldova au fost focusate mai mult asupra dialogului cu SAD Gazprom, în scopul identificării unei soluții în privința implementării pachetului energetic III și respectarea drepturilor de proprietar a singurului furnizor de gaze. În același timp, eforturile Ucrainei s-au focusat mai mult asupra dialogului cu partenerii externi, potențiali furnizori de gaze naturale în scopul diminuării dependenței față de importul de gaze naturale de la Gazprom. Inițial aceste abordări par să aibă accente diferite față de realitățile și prioritățile pentru fiecare țară. Ucraina acoperind necesarul de gaze naturale in proporție de 25% din surse proprii și importând gaze naturale nu doar din Rusia dar și din Turkmenistan, încearcă să identifice și alți furnizori de gaze naturale pe când Republica Moldova, importând gaze naturale în proporție de 100% din Rusia continuă dialogul bilateral în scopul semnării unui nou contract de procurare a gazelor. Sigur că la formarea constatărilor de mai sus nu trebuie neglijată și influența intereselor furnizorului de gaze care în ambele cazuri exprimă aspirații strategice de expansiune a influenței energetice, aspirații suficient de sănătoase în cazul unui producător care dorește să aibă o piață de desfacere cât mai mare.

„Problema” cea mare este că la mijloc se află Ucraina și Moldova, țări prin care cantități importante de gaze rusești sunt tranzitate către o bună parte din clienții europeni ai SAD Gazprom. Mai exact peste 80% din volumele de gaze naturale livrate consumatorilor europeni trec prin Ucraina iar din acestea aproximativ 17-20 mlrd. m3 trec prin Moldova. Prin urmare regulile de aici trebuie respectate odată ce aceste țări de tranzit promovează aceleași principii ale pieței energetice europene. Ce se întâmplă în realitate, în locul unui dialog trilateral în care să fie discutate soluții reciproc avantajoase pentru furnizor, transportator (țara de tranzit) și beneficiar, Gazprom abordează alte căi de soluționare a problemei. În cazul Ucrainei în mod demonstrativ insistă asupra obținerii controlului asupra companiei Naftogaz. Mai curând realizarea acestui scop pare sa devină și mai dificil odată ce guvernul Ucrainean a adoptat deja un proiect de lege prin care compania monopolistă de gaze naturale din Ucraina, Naftogaz va fi divizată în două companii diferite, una de transport și alta de producție, și tot prin același proiect de lege se propune interzicerea de închiriere sau privatizare a sistemului de transport al gazului. De fapt separarea sistemului de producție, transport și distribuție sunt principalele măsuri pe care trebuie să le implementeze Ucraina și Moldova după ce au semnat la 6 octombrie 2011 acordul de implementare a pachetului energetic III in calitate de membru a Comunității Energetice Europene cu scopul de a oferi acces terților la rețelele  de transport și distribuție .

 În cazul Republicii Moldova implementarea prevederilor pachetului energetic III este mai dificilă. În primul rând există o problemă  istorică, cea a datoriilor, chiar daca noul oficial de la Tiraspol declarase anterior că regiunea transnistreană recunoaște datoriile la gazele naturale față de Gazprom și va căuta soluții în acest scop. Pe de altă parte nu poate fi neglijat substratul politic al problemei a cărei soluționare implică necesitatea unui dialog trilateral mai consecvent.

O altă barieră o constituie forma de proprietate a sistemului de gaze naturale în RM, SAD Gazprom fiind acționar majoritar al companiei monopoliste de gaze naturale SA Moldovagaz. Respectiv adoptarea exemplului ucrainean pare mult mai dificil necesitând participarea directă a Gazprom-ului la discuții fapt ce din start presupune rezultate pozitive iluzorii în cazul în care de fapt se discută crearea condițiilor de acces a unor concurenți pe această piață.

În fond toate aceste probleme trebuiau să fie clarificate până la adoptarea deciziei de implementare a pachetului energetic III. Astfel aceasta nu ar fi fost un motiv suplimentar pentru Gazprom de a condiționa procesul de negocieri a unui nou contract cu prevederi noi pe o perioadă de 4-5 ani, fapt pe care reprezentanții guvernului l-au confirmat de mai multe ori. Indiferent de diversele opțiuni care ar fi valabile pentru RM în privința implementării pachetului energetic III soluția finală poate fi doar una din două, ori se implementează principiile pieței energetice europene liberalizate cu reguli nediscriminatorii ori se tolerează în continuare regulile impuse de est unde RM trebuie să se conformeze condițiilor impuse de singurul furnizor de gaze naturale.

Aici lucrurile capătă un alt contur. Este bine știut că odată ce dorești să-ți comercializeze produsul pe o anumită piață trebuie să te conformezi regulilor stabilite pe piețele respective, fapt pe care Gazprom-ul nu pare să-l accepte. Lipsa de flexibilitate în negocierea contractelor a fost criticată mult timp, fiind un important subiect de discuție și în rândul experților din domeniu. În același timp, pe parcursul ultimilor 7 ani de zile s-a înregistrat un progres enorm în direcția dezvoltării noilor tehnologii de producere și aprovizionare cu gaze naturale cum ar fi gazele de șist și cele lichefiate. Anume această evoluție a determinat inițierea schimbărilor substanțiale la nivel de reguli de funcționare a pieței energetice europene care se vor face foarte evidente în următorii 4-6 ani de zile. Prin urmare disponibilitatea și prețul acestor tipuri de gaze vor constitui un real pericol pentru produsul Gazprom-ului care riscă să înregistreze declinuri considerabile în cazul  unei politici energetice externe conservatoare.

Unul din cele mai elocvente semnale în contextul celor menționate mai sus poate fi cel al Lituaniei în cazul în care va reuși să-și definitiveze proiectul inițiat prin acordul cu o companie din Norvegia. Prețul în continuă creștere și dependența totală de gazele naturale rusești au determinato să elaboreze un nou proiect care până la sfârșitul anului 2014 va permite aprovizionarea cu gaze naturale pe cale maritimă prin închirierea unei platforme plutitoare de la compania norvegiană Hoehg LNG pentru importul de gaze naturale lichefiate. Demararea unui asemenea proiect de către RM este destul de dificil atât din motive financiare cât și tehnice în situația în care țările vecine precum Ucraina și Romania la fel și-au exprimat interesul în asemenea proiecte. Guvernul RM a lansat în toamna anului 2011 discuții cu Azerbaidjan pentru a vedea în ce formulă RM poate participa la proiectul AGRI (Azerbaidjan – Georgia – România Interconnector) privind transportul gazelor azere înspre Europa. În cazul RM pe lângă barierele legislative, juridice și economice care condiționează participarea la un asemenea proiect alături de Romania mai există și bariere tehnice care trebuie eliminate. Acestea constau în lipsa interconexiunii reversibile dintre sistemul național de gazoducte și cel al României, Ungheni-Iași, una din prioritățile guvernului de mai bine de 8 ani care încă nu a fost realizată.

Abstractizând motivele care fac dificilă soluționarea problemelor energetice de la hotarul Europei de Est, atât RM cât și Ucraina pe termen scurt și mediu nu pot evita consecințele politicii energetice exercitate pe întreaga perioadă de după destrămarea fostului imperiu sovietic. Neimpunerea regulilor potrivite la timpul potrivit, dar și lipsa de consecvență și verticalitate în relațiile cu partenerii de pe segmentul energetic au dus la dependența energetică atât fizică cât și economică față de un singur furnizor de gaze naturale. Această dependență continuă să fie o adevărată constrângere în procesul de negocieri pentru țările semene Republicii Moldova unde clauzele contractuale actuale sunt greu de acceptat odată ce capacitatea economică de a face față condițiilor stabilite este sub nivelul posibilităților financiare ale consumatorilor. Prin urmare, pentru a stabili reguli noi, echitabile, fondate economic și reciproc avantajoase de comercializare a gazelor naturale de la SAD Gazprom este necesar consolidarea eforturilor în procesul de negociere cu participarea activă a Comunității Energetice Europene ca organizație a cărei misiuni cuprinde din 2010 și Europa de Est.

Versiunea engleză a articolului poate fi descărcată aici.

Gazprom ar putea contesta cel de-al treilea pachet energetic al UE

Normele celui de-l treilea pachet energetic al Uniunii Europene, care îi interzic uneia şi aceleiaşi companii să se ocupe şi de livrarea, şi de transportul de gaz şi energie electrică, ar putea fi contestate. Potrivit ministrului energiei din Federaţia Rusă, Serghei Şmatko, Rusia analizează posibilităţile juridice care i-ar permite să eludeze noile norme europene. De altfel, acest lucru va fi greu de realizat, în cazul în care Gazprom nu va face la rândul său concesii serioase şi nu va permite accesul altor furnizori la gazoductele sale, notează cotidianul rus Nezavisimaia Gazeta.

“Rusia avea încheiat mai demult cu Europa un acord de cooperare, acord ce nu presupunea înrăutăţirea condiţiilor economice de lucru pentru companiile noastre. În ceea ce priveşte cel de-al treilea pachet energetic, acesta a fost adoptat mai târziu”, a subliniat Şmatko. Potrivit ministrului rus, în prezent Moscova caută posibilităţi de aplicare a respectivului acord, însă “dacă nu va găsi astfel de posibilităţi, va contesta acordul”.

Cel de-al treilea pachet energetic al UE, adoptat în 2009, include şase documente care prevăd restricţii privind activitatea companiilor integrate în plan vertical în sectorul energetic. Gazprom este de părere că aceste noi norme înrăutăţesc condiţiile pentru desfăşurarea businessului său în calitate de principal furnizor de gaz natural pentru Europa. Din acest motiv, Moscova s-a pronunţat în repetate rânduri împotriva celui de-al treilea pachet energetic, însă Comisia Europeană nu intenţionează deocamdată să facă unele concesii în această problemă.

Între timp, Rusia i-a solicitat Franţei să sprijine încheierea unui acord cu UE privind cooperarea în realizarea de proiecte de infrastructură transfrontaliere pentru exportul de gaz natural şi în activitatea comună a sistemelor electro-energetice. Un document în acest sens a fost semnat în noiembrie 2011, de premierii rus şi francez, Vladimir Putin şi Francois Fillon. În acelaşi document este stipulat că Rusia roagă Franţa să acorde sprijin în vederea acordării pentru gazoductul South Stream a statutului de “proiect de interes european”.

În opinia experţilor, o schimbare a poziţiei ferme pe care UE a adoptat-o în problema aprovizionă Read more of this post

Epopeea negocierilor continua… La mulți ani stimați consumatori!

Și iată e sfârșit de an, și iată că iar ne gândim la un cadou pentru cei dragi. Unii șiar dori ceva zapadă în calitate de cadou dar natura totuși se pare că ține cu cei cărora abia de le ajung bani de cadouri pentru Moldovagaz, Termocom, RED-uri, etc. În pofida faptului că prețul gazelor pentru sezonul rece 2011-2012 rămâne destul de mare, pentru ultimele luni din 2011, din cauza temperaturilor relativ mari, facturile la energie pentru unii sunt mai mici. Ma refer la cei care au posibilitatea de a-și gestiona consumul de energie în locuință. Același lucru ar trebui să se întâmple și în cazul consumatorilor conectați la sistemul centralizat doar că efectele sunt mai puțin simțite de aceștea (nu intru acum in problemele tehnice și de management din acest sector).

Cu toate că oficialii noștri promiteau cadouri în ajunul sărbatorilor de iarnă cu prețuri mai reduse de achiziție a gazelor iată că realitățile sunt un pic altele, încă trei luni de zile contractul de procurare a gazelor din federația rusă, semnat în decembrie 2006, ramâne în forță. Nimic surpinzător, partenerii ruși ca deobicei obțin în negocieri ceea ce-și propun. Cu părere de rău oficialii responsabili de negocieri nu văd nimic grav, ce dacă pupulația va mai achita încă trei luni de zile energia consumată la același tarif de procurare a gazelor. Reducerea de 5 USD/1000 m3 nici nu îndrăznesc să o iau în calcul, este doar pentru a justifica călătoriile demnitarilor noștri la Moscova, ca altfel… Defapt aceste luni sunt cele în care consumul de gaze naturale este cel mai mare, vara cine mai are nevoie de căldură.

Din toată istoria negocierilor putem face următoarea concluzie. Republica Moldova nu a demonstrat o poziție consecventă și hotărâtoare pe parcursul negocierilor. Negocierea unui nou contract de procurare a gazelor în Republica Moldova era una din prioritățile Ministerului Economiei pentru anul 2011, oficial. Așa sa întâmplat că prin octombrie, în toiul negocierilor, la Chișinău să fie organizată conferința Tratatului Comunității Energetică la care Moldova a devenit membru în mai 2010. La conferință a fost semnat angajamentul implementării pachetului energetic 3 de către mai multe țări din Europa de Sud -Est printre care Republica Moldova și Ucraina. Principalele aspecte pe care le promovează acest pachet de reguli constau în separarea producerii, transportului şi distribuţie în sectorul gazelor naturale şi energiei electrice, acordarea unor competenţe mai mari autorităţilor regulatorii şi siguranţă mai mare consumatorilor. Pachetul energetic 3 de asemenea stabileşte reguli de acces la infrastructura de transport pentru părţile terţe şi introduce soluţii care să facă mai dificil preluarea controlului asupra sistemelor de transport de către companiile străine. Gazprom fiind o companie monopolistă în mai multe țări sigur că nu este încântată de această decizie. Defapt nemulțumirea Gazprom-ului față de acest document a fost vizibilă la momentul adoptării acestuia de către țările membre UE în 2009, care a perceput documentul ca fiind împotriva principiilor de dezvoltare a pieței gazelor naturale promovate de Gazprom.

Nu neg importanța acestui document pentru Republica Moldova, chiar din potrivă promovez parcursul politicii energetice pro europene dar maniera în care aceasta se realizează pare a fi una nu prea reușită. În același timp încercăm să uităm despre problema proprietăților Gazprom-ului în Moldova care este defapt punctul de la care trebuie să pornească implementarea celui de al trei-lea pachet energetic. În plus Republica Moldova este restantă și la implementarea pachetului energetic 2, neavând încă interconexiunea cu sistemul european de transport al gazelor. Până la urmă ne dăm seama că ori intenționat sa mers pe această cale pentru a tulbura negocierile cu Gazpromul sau responsabili de negocieri nu șiau făcut bine meseria.

Potrivit ultimelor negocieri purtate săptămâna aceasta partea moldovenească şi-a asumat obligaţia să elaboreze şi să prezinte către SAD Gazprom pînă la 31 martie 2012 un mecanism clar de achitare a datoriilor istorice şi să asigure garanţii de protecţie a investiţiilor acestuia în Republica Moldova, în contextul asumării obligaţiilor de implementare a directivelor energetice europene (comunicat de presă Moldovagaz). Din păcate nu este clar despre care datorii merge vorba, cele acumulate în regiunea transnistreană sau pe malul drept al nistului. Defapt problema datoriilor este soluția Gazprom-ului pe care o utilizează de fiecare dată când apar dificiențe în colaborarea modo-rusă.

Epopeea negocierilor continua… La mulți ani stimați consumatori!

%d bloggers like this: