Principiul celor 6 chei ale unui sistem de management energetic


Implementarea unui sistem de management energetic (SME) poate avea diverse abordări, în special acest proces diferă atunci când implementarea sistemului se face pentru performanță sau pur și simplu pentru certificare. În ambele cazuri la bază se află un standard de management energetic, iar în cazul Republicii Moldova singurul standard disponibil, adoptat în calitate de standard național este SM ISO 50001:2012.

Așadar, pentru întreprinderile care doresc să facă performanță fără riscul de a se împotmoli în numeroasele cerințe birocratice ale standardelor existente, pot merge pe o cale mai simplă, care are la bază principiul celor 6 chei ale unui sistem de management energetic. Aceste 6 chei trebuie să fie încorporate în practicele de administrare de zi cu zi ale companiei după cum este prezentat în continuare.

Cheia 1. Angajamentul Managementului

Conducerea de vârf a companiei care a decis să implementeze un sistem de menagement energetic trebuie să demonstreze angajamentul său de a sprijini implementarea acestuia și de a îmbunătăţi continuu eficacitatea sa prin asigurarea resurselor necesare pentru instituirea, implementarea, menţinerea şi îmbunătăţirea SME şi a performanţei energetice care rezultă din acesta. La fel, managementul de vârf trebuie să asigure comunicarea în organizaţie a importanţei managementului energetic și să se asigurarea că obiectivele şi țintele energetice sunt stabilite și realizabile. Anume conducerea companiei trebuie să insufle dorință și convingerea în rândul angajaților precum că performanța companiei depinde de fiecare angajat în parte. De obicei angajamentul managementului este demonstrat de politica energetică comunicată în cadrul companiei.

Cheia 2. Utilizatorii Semnificativi de Energie

Odată ce există angajamentul managementului se trece la următoarea etapă, identificarea utilizatorilor semnificativi de energie. Aceasta se realizează printr-o analiză detaliată a fluxurilor și consumului de energie (termică, electrică, gaze, etc.) pe fiecare proces astfel încât să existe o listă care să includă de la cei mai mari consumatori de energie până la cei mai mici în proporție de 80% din consumul de energie al întreprinderii. Ulterior această listă va constitui baza pentru prioritizarea acțiunilor de conservare a energiei. Respectiv eforturile inițiale se vor focusa asupra acestora.

Cheia 3. Indicatori de Performanță Energetică

Indicatorii de performanță energetică (IPE) pot fi un parametru simplu, un raport simplu sau un model complex stabiliți pentru fiecare consumator semnificativ de energie. Exemple de IPE pot include consumul de energie pe parcursul unei perioade de timp, consumul de energie pe unitate de producţie şi modele multi-variabile. Organizaţia poate alege indicatorii IPE care informează în privinţa performanţei energetice şi poate actualiza indicatorii IPE atunci când modificarea în activităţile de afaceri sau în valorile de referință afectează relevanţa acestor indicatori, după caz. Utilizând acești indicatori compania va putea urmări evoluția consumului de energie pe anumite procese și la momentul necesar să intervină cu acțiuni de remediere pentru a evita consumul ineficient.

Cheia 4. Lista oportunităților de îmbunătățire a performanței energetice

Existând o analiză detaliată a consumului de energie la întreprindere, fiind determinați cei mai semnificativi consumatori de energie, pot fi stabilite măsuri de eficientizare a consumului de energie structurate într-o listă care va conține informații generale pentru fiecare oportunitate (măsura) identificată. Printre informațiile utile pe care ar trebui să le conțină lista de oportunități sunt: valoarea investiției, economiile de energie calculate, durata de recuperare a investiției, etc. Pentru a trece la următoarea etapă măsurile identificate trebuie clasificate în trei categorii după valoarea investiției: fără investiții sau investiții mici, investiții medii și investiții mari. Având aceste date deja pot fi stabilite măsurile prioritare de a fi implementate cu o planificare preventivă a perioadei de implementare și eventual sursa de finanțare. Se recomandă ca prioritate la implementare să se dea măsurilor fără cost sau cu investiții mici ca ulterior acestea să crească pe măsura atingerii rezultatelor așteptate.

Cheia 5. Controlul Operațional

Lista oportunităților de îmbunătățire a performanței energetice elaborată la etapa precedentă  urmează să fie transformată într-un plan de acțiuni pentru o perioadă determinată de timp (de obicei un an) .Organizaţia urmează să identifice şi să planifice acele operaţiuni şi activităţi de întreţinere, care sunt legate de utilizatorii semnificativi de energie şi care sunt în concordanţă cu politica sa energetică, obiectivele, ţintele şi planurile de acţiuni, pentru a se asigura că acestea sunt realizate în conformitate cu condiţiile prestabilite.  Acest lucru se realizează prin intermediul determinării şi expunerii criteriilor pentru funcţionarea eficientă şi întreţinerea utilizatorilor semnificativi de energie. O importanță deosebită trebuie acordată operării şi întreţinerii instalaţiilor, proceselor, sistemelor şi echipamentelor, în conformitate cu criteriile operaţionale care se stabilesc la etapa de planificare. La fel trebuie de luat în considerație necesitatea comunicării corespunzătoare despre controlul operațional către personalul care lucrează pentru organizaţie sau în numele organizației.

 Cheia 6. Verificarea

Verificarea este etapa la care se evaluează gradul de realizare a obiectivelor stabilite. Tot aici se urmărește identificarea barierelor din SME al întreprinderii care condiționează implementarea cu succes a acestuia. Pentru realizarea verificării se utilizează diverse instrumente, cel mai eficient fiind auditul. Aici este necesar de remarcat diferența dintre un audit al unui sistem de management (în cazul dat energetic) și un audit energetic care are cu totul alt scop.  Auditul poate fi intern sau extern.  Auditul intern ale unui sistem de management energetic poate fi efectuat de personalul din cadrul organizației, sau de către persoane externe, selectate de către organizaţie, care acţionează în numele acesteia. În orice caz, persoanele care efectuează auditul trebuie să fie competente şi în stare să efectueze această activitate în mod obiectiv şi imparţial. În organizaţii mai mici, independenţa auditorului poate fi demonstrată prin faptul că auditorul nu are responsabilitate pentru activitatea auditată. Pentru a evita eventuale conflicte între personalul companiei sau pentru a crește obiectivitatea auditului se apelează la serviciile externe. Dacă o organizaţie doreşte să combine auditul sistemului său de management energetic cu alte audite interne, intenţia şi domeniul fiecărui audit trebuie să fie clar definite.

În cazul în care o companie dorește să-și certifice sistemul de management implementat în baza unui standard atunci cu siguranță acest lucru se va realiza printr-un audit extern.

Nu ne oprim aici!

După etapa de verificarea nu se uita despre sistemul de management energetic, totul se ia de la început, se revizuiește politica energetică, obiectivele, se actualizează lista consumatorilor semnificativi de energie, se revizuiesc indicatorii de performanță energetică, controlul operațional, etc. Totul se realizează conform ciclului Deming de îmbunătățire continuă PDCA (Plan-Do-Check-Act).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: