Reformarea sectorului energetic în Republica Moldova – o cale lungă de la Est spre Vest


Reformarea sectorului energetic al Republicii Moldova a început încă de la obținerea independenței, cu mai bine de 20 de ani în urma ca urmare a necesității de organizare și relansarea economică a noului stat. Odată cu destrămarea fostei U.R.S.S. şi trecerea la economia de piaţă, complexul energetic, a intrat într-o fază de recesiune cauzată de politica tarifară incorectă, datorii enorme față de furnizorii externi, uzura fizică și morală a instalațiilor și echipamentelor, dependența de resursele energetice externe în proporție de peste 98%, intensitatea energetică mare, mix-ul energetic dezechilibrat, problema Transnistreană, etc. Toate acestea dictau necesitatea imperativă a reformelor în sectorul energetic.

Prioritățile reformei din sectorul energetic au fost stabilite în cele 3 strategii în domeniul energetic adoptate consecutiv: prima pentru anii 1997 – 2005, următoarea fiind adoptată pe perioada anilor 2000-2010 iar cea de a treia pentru perioada anilor 2007-2020 și urmează a fi revizuită în cea de a patra strategie energetică a țării până în anul 2030. Reformele anunțate încă în prima strategie energetică, adoptată în anul 1997 aveau un caracter mai accentuat din punct de vedere economic și de securitate acesta păstrându-se până în prezent. Pe parcurs dimensiunea acestora a fost lărgită cuprinzând domeniul eficienței energetice și energiei regenerabile.

Procesul de reformare a sectorului energetic poate fi divizat conceptual în două etape. În prima etapă reforma a fost orientată în restructurarea sectorului energetic prin privatizarea întreprinderilor de stat cu scopul atragerii investițiilor. Cea de a doua etapă a reformei a avut ca scop introducerea liberei concurențe prin deschiderea accesului la piață pentru întreprinderile private și liberalizarea prețurilor stabilite prin cererea și oferta de piață.

Restructurarea sectorului energetic

Principalele obiective stabilite încă în prima strategie energetică au fost focusate pe restructurarea complexului energetic prin demonopolizarea sistemului electroenergetic şi crearea întreprinderilor separate de producere, transport şi distribuţie a energiei electrice; privatizarea întreprinderilor de producere şi distribuţie a energiei electrice; instituirea organului independent pentru reglementări în energetică; armonizarea politicii tarifare la cerinţele economiei de piaţă; promovarea unui cadru legislativ şi normativ adecvat economiei de piaţă, care să încurajeze investiţiile şi să asigure premisele unei activităţi  corespunzătoare,  în condiţiile viitoarei pieţe unice energetice prevăzute de Tratatul Cartei Energiei; diversificarea  furnizorilor, cel puţin 2-3 pentru fiecare  gen  de resurse energetice; diversificarea genurilor de resurse energetice utilizate; majorarea capacităţilor de generare a energiei electrice de pe malul drept al Nistrului, asigurându-se fiabilitatea importului de combustibil, etc.[1] Chiar dacă măsurile economice de reanimare a sectorului energetic erau critice, realizarea obiectivelor propriu zise a cunoscut o cale destul de lungă iar în multe cazuri rămânând doar pe hârtie.

Cel mai mari realizări au fost înregistrate în sectorul electroenergetic începând cu anul 1997 când compania de stat „Moldenergo” a fost divizată, în baza principiului funcţional, în trei categorii de întreprinderi care urmează a fi privatizate (cu excepţia transportului de energie şi dispeceratului central care va rămâne în proprietatea statului):

  • generare: S.A. „CET-1 Chişinău”, S.A. „CET-2 Chişinău”, S.A. „CET-Nord Bălţi”;
  • distribuţie: S.A. „RE Chişinău”, S.A. „RED Nord”, S.A. „RED Nord-Vest”, S.A. „RED Centru”, S.A. „RED Sud”;
  • transport şi dispecerat central: Întreprinderea de Stat „Moldtranselectro”, care a inclus toate celelalte active şi activităţi ale Companiei de stat „Moldenergo”.

Mai târziu, în anul 2000 compania spaniolă „Union Fenosa” în Moldova a cumpărat 100 % din acţiunile a trei întreprinderi de distribuţie – Societatea pe acţiuni „RE Chişinău”, Societatea pe acţiuni „RED Centru” şi Societatea pe acţiuni „RED Sud”. Ulterior Î.S. „Moldtranselectro” a fost restructurată în trei întreprinderi separate: Î.S. „Moldtranselectro”, Î.S. „Moldelectrica”, care a preluat funcţia de transport şi dispecerat central şi Î.S. „Nodul Hidroenergetic Costeşti”.

Procesul de restructurare a sectorului gazier a demarat în anul 1995 printr-un plan de reorganizare și privatizare a întreprinderilor Concernului de stat „Moldova-Gaz” aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 611 din 27.10.1995. Ca urmare au fost create societățile comerciale S.A. „Moldova-Gaz”, Întreprinderea de Transport de Gaze prin Conducte Magistrale „Moldovatransgaz” și alte întreprinderi de gaze la nivel de raioane care gestionau rețelele de distribuție a gazelor naturale. Din cauza că tarifele la gazele naturale nu acopereau costurile de achiziție pe parcursul anilor 1994-1997 s-au acumulat datorii. Pentru a stinge aceste datorii a fost propusă o altă formulă de reorganizare a întreprinderilor din acest sector prin care o parte din datoriile față de singurul furnizor SAD Gazprom au fost stinse prin conversia unor acțiuni în contul acesteia. Astfel în anul 1998 a fost creată Societatea pe acţiuni moldo-rusă de tip deschis „Moldovagaz” (S.A. „Moldovagaz”), în care 50 % din patrimoniu plus o acțiune aparţine SAD „Gazprom”, Federaţia Rusă, 36,6 % revin Republicii Moldova şi 13,4 % Comitetului de Administrare a proprietăţii regiunii transnistrene. Lipsa reformelor adecvate la timpul potrivit au dus la agravarea situației din acest sector datorită acumulării datoriilor enorme ce depășesc cifra de 2,5 mlrd USD, acestea fiind generate de malul drept al râului Nistru din cauza tarifului care nu reflectă prețul real de cumpărare a gazelor.

Un alt domeniu in care reforma nu și-a atins scopul este cel termoenergetic unde începând cu anul 2000 aproximativ toate sistemele de termoficare au fost trecute în subordinea primăriilor. Mai mult ca atât tarifele pentru  energia termică produsă şi distribuită prin sistemele centralizate  erau reglementate de autorităţile locale până în anul 2009 fapt care a agravat și mai mult situația datorită ponderii substanțiale a factorului politic la aprobarea tarifelor dar și incapacitatea acestora de a le administra. Lipsa investițiilor și managementul defectuos a dus la degradarea sistemului termoenergetic mai cu seamă a centralelor termoelectrice prin diminuarea calităţii serviciilor prestate, diminuarea eficienţei energetice și micșorarea sarcinii de consum.

Un succes relativ mai bun a fost obținut în procesul de restructurare a sectorului petrolier și combustibililor solizi. Datorită specificului acestor combustibili și posibilităților de import din diverse surse (furnizori diferiți) s-a creat o piață a combustibililor lichizi și solizi funcțională apropiată modelului occidental. Astfel în anul 2011 pe piaţa internă a produselor petroliere 112 agenţi economici au fost deţinători ai 174 de licenţe pentru genurile de activitate reglementate. Din aceştia 33 de agenţi economici au deţinut licenţe pentru activitatea de import şi comercializare cu ridicata a produselor petroliere, dintre care 23 de companii – pentru activitatea de import şi comercializare cu ridicata a benzinei şi motorinei şi 10 – pentru importul şi comercializarea cu ridicata a gazului lichefiat.[2]

Un pas important în procesul de restructurare a pieței energetice a avut loc la nivelul de reglementare a pieței energetice prin crearea în anul 1997 a Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, instituție abilitată cu funcția de reglementare economic în energetică și de protecție a consumatorilor. Pe parcursul a mai bine de 12 ani această instituție s-a aflat în subordinea Ministerului Economiei al Guvernului Republicii Moldova. În anul 2009 această instituție trece în subordinea Parlamentului sporind gradul de independență mai cu seamă în raport cu întreprinderile din sectorul energetic la care Guvernul este acționar. Tot din acest an și tarifele pentru energia termică produsă şi distribuită prin sistemele centralizate au început să fie reglementate de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică. Un factor important în evoluția reformei la constituit deschiderea acestei instituții pentru publicul larg, activitatea ei devenind mult mai transparentă iar procesul de stabilire și aprobare a tarifelor a devenit public, oferind posibilitatea tuturor părților interesate să participe.

Liberalizarea pieței energetice

Liberalizarea pieței energetic a fost inițiată premergător procesului de restructurare și a derulat în mod diferit în toate sectoarele industriei energetice în dependență de rezultatele procesului de restructurare. Astfel în sectorul produselor petroliere și combustibililor solizi privatizarea și liberalizarea a rezultat în crearea unei piețe competitive unde eforturile sunt direcționate deja în reglementarea concurenței. Cu toate acestea rămâne încă o provocare siguranța aprovizionării cu combustibili lichizi și solizi, la moment neexistând un cadru juridic necesar pentru reglementarea stocurilor anuale ale acestor produse. În cazul sectorului energiei electrice și cel al gazelor naturale, din cauza monopolurilor naturale create la nivel de infrastructură energetică lucrurile au cunoscut succese mai modeste, pentru liberalizarea acestor piețe fiind necesară divizarea segmentelor de generare (producere), transportare și distribuție[3] care erau tratate ca un proces unic. Prin urmare și pe aceste piețe procesul liberalizării a evoluat diferit, piața de gaze naturale fiind monopolizată până în prezent de un singur furnizor și distribuitor de gaze naturale nu a fost atinsă de reforma energetică. Și mai rău, autoritățile nu au nici în prezent un plan clar de reformare a acestei pieței.

Procesul de liberalizare a pieței energiei electrice a fost inițiat încă în anul 1998 prin legea nr. 137-XIV din 17.09.1998 cu privire la energia electrică. În anul 2002 Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică adoptă hotărârea cu privire la lansarea procesului de liberalizare
treptată a pieţei energiei electrice. Aceasta stabilește gradul iniţial de deschidere a pieţei energiei electrice în proporţie de până la 10% din consumul total anual de energie electrică pentru consumatorii conectaţi la reţelele electrice de 110 şi 35 kV. Ulterior termenii limită stabiliți prin legea pentru liberalizarea pieței energiei electrice au fost amânați de mai multe ori. Cel inițial a fost amânat pentru perioada dintre 10 martie 2003 şi 10 martie 2005[4], următorul termen stabilit a fost 1 iulie 2007[5], ulterior acesta a fost amânat pentru perioada de până la 1 ianuarie 2015[6]. Modificările acestui termen nu s-au oprit aici. În anul 2009 este adoptată o nouă lege cu privire la energia electrică care transpune directiva 2003/54/CE privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice. Această lege stabilește termene diferite pentru liberalizarea treptată a pieței, în cazul consumatorilor non-casnici până la 1 ianuarie 2013 iar în cazul consumatorilor casnici până la 1 ianuarie 2015[7]. Chiar și așa termenul de liberalizare a pieței energiei electrice pentru consumatorii non-casnici urmează a fi iar amânat, preconizându-se același termen ca și în cazul consumatorilor casnici[8].

Procesul de liberalizare a pieței energetice nu a cunoscut succese plauzibile nici în Romania care amână acest proces din anul 2007. Totuși, recent, la 10 iulie 2012 Parlamentul României adoptă legea energiei electrice și a gazelor naturale care transpune în legislația națională a României directivele europene 2009/72/CE și 2009/73/CE privind piața unică de energie electrică, respectiv piața gazelor naturale. Legea stabilește de asemenea, și un calendar de eliminare treptata a prețurilor reglementate pentru clienții finali. Astfel, pentru gazele naturale eliminare treptată a prețurilor reglementate se aplica de la 1 decembrie 2012 pentru clienții industriali, respectiv de la 1 iulie 2013 pentru clienții casnici. În lege se prevede “furnizarea gazelor naturale la preț reglementat și în baza contractelor-cadru până la 31 decembrie 2014 pentru clienții non-casnici, cu excepția cazului în care la această dată se constată existența unei diferențe semnificative între prețul de comercializare a producției interne și prețul european de import care ar putea periclita stabilitatea pieței, situație în care termenul se prelungește până la 31 decembrie 2015”. În privința consumatorilor casnici, este prevăzută “furnizarea gazelor naturale la preț reglementat și în baza contractelor-cadru pana la 31 decembrie 2018”.

Pentru energia electrica, tarifele reglementate vor fi eliminate începând cu 1 septembrie 2012 pentru clienții non-casnici, respectiv la data de 1 iulie 2013 pentru clienții casnici. Furnizarea de energie electrică în condițiile reglementate se realizează până la data de 31 decembrie 2013 pentru clienții non-casnici (industriali), respectiv pana la data de 31 decembrie 2017 pentru clienții casnici.[9]

Rolul asistenței internaționale în modernizarea și reformarea sectorului energetic al Republicii Moldova

      Pe lângă voința și curajul politic în reformarea sectorului energetic un rol foarte important îl joacă factorul financiar și asistența tehnică. Un suport consistent în acest sens Republica Moldova îl are din partea Uniunii Europene prin intermediul diferitor instituții financiare și de asistență tehnică. În ultimii ani a crescut semnificativ rolul dar și cota sprijinului financiar în scopul modernizării și reformarea sectorului energetic în Republica Moldova.

Aproximativ 42.6 mln. Euro vor fi alocați de către Delegația Uniunii Europene în Moldova pe parcursul anilor 2011-2014 în 3 tranșe către Guvernul Republicii Moldova pentru sprijinirea reformelor din sectorul energetic și facilitarea îmbunătățirile la nivel tehnic în funcționarea sa. Acest sprijin este menit să ofere un instrument flexibil pentru susținerea eforturilor Guvernului Republicii Moldova în implementarea strategiei energetice și dezvoltarea sectorului energetic. Suplimentar Moldova va beneficia de sprijin financiar în construcția gazoductului Ungheni-Iași, cheltuielile preconizate părții moldovenești fiind aproximativ 9 mln Euro urmează a fi acoperite parțial de Uniunea Europeană printr-un grant de 3 mln Euro, restul posibil să fie finanțate de către Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare.[10]

O altă dimensiune relativ nouă a reformei în sectorul energetic o constituie eficiența energetică și energia regenerabilă. La capitolul politici și capacități instituționale Republica Moldova a înregistrat succese relativ bune chiar daca termenii de realizare a obiectivelor date au fost depășiți de mai multe ori. Ce ține de realizările practice rezultatele sunt foarte modeste în comparație cu potențialul tehnic și necesitățile actuale. Totuși există semnale de accelerare a reformelor în acest sector, acestea fiind date de asistența tehnică și financiară pe care o primește Republica Moldova din exterior. Printre cei mai activi actori fiind Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) care a lansat în anul 2009 prima linie de finanțare și creditare a măsurilor de eficiență energetică și energie regenerabilă în sectorul industrial cu o valoare de 20 mln Euro. Anul curent programul a fost prelungit cu un buget suplimentar de 22 mln Euro. Un alt segment de promovare și implementare a măsurilor de eficiență energetică și valorificare a surselor de energie regenerabile este sectorul rezidențial, BERD lansând separat o linie de creditare în valoare de 35 mln Euro pentru următorii patru ani.

Un rol foarte important în dezvoltarea capacităților instituționale în acest domeniu îl are finanțarea din partea Suediei care planifică pentru următorii trei ani un buget anual de aproximativ 15 mln Euro. Suportul include consolidarea capacităților departamentului de eficiență și securitate energetică a ministerului economiei, creșterea capacităților Agenției pentru Eficiență Energetică, asistența Agenției în elaborarea legislației secundare și planurilor de acțiune naționale în domeniul eficienței energetice și energiei regenerabile, etc.

La capitolul energie regenerabilă un imbold puternic în scopul promovării biomasei la nivel local ca sursă alternativă de energie îl are proiectul Energie și Biomasă lansat și implementat de Programul Națiunilor Unite în Moldova (PNUD) cu suportul financiar al Uniunii Europene în valoare de 14 mln Euro și PNUD 0.56 mln Euro. Proiectul are drept scop să contribuie la inițierea unei piețe a energiei regenerabile competitive și mai sigure în Republica Moldova prin sprijin specific la nivel local acolo unde sursa de energie, în special biomasa din deşeuri agricole este disponibilă.

Un alt actor important interesat de sectorul energetic din Republica Moldova este Banaca Mondială care a pus la dispoziție 40 mln USD. Din acești bani 10 mln USD sunt preconizați pentru sectorul energiei termice iar 25 mln USD sunt destinați infrastructurii energiei electrice.

La capitolul asistență tehnică foarte activă este Agenția de cooperare Internațională a Germaniei care a lansat un nou proiect pentru următorii cinci ani în domeniul modernizării serviciilor publice cu un buget de 3 mln Euro.

Concluzii

      Chiar dacă angajamentul Republicii Moldova de liberalizare a pieței energiei electrice se va realiza până în anul 2015, scenariu optimist, reformarea sectorului de gaze naturale rămâne o ecuație cu mai multe necunoscute. În primul rând lipsa interconexiunilor fizice cu alte țări în afară de Ucraina care ar permite accesul la piață și altor furnizori de gaze naturale face dificilă planificarea în timp a reformelor în acest sector. Interconexiunea sistemului național de gaze naturale cu cel al României care se discută de mai mulți ani și care a fost declarată recent proiect de interes național trebuie privită mai larg cu valorificarea potențialului maxim pe care l-ar putea oferi aceasta. Este important ca acest proiect să fie unul funcțional, să aducă valoare atât la nivel de securitate energetică cât și de liberalizare a piețe gazelor naturale. La fel de actuală rămâne problema restructurării industriei gaziere prin separarea segmentelor de furnizare, transport și distribuție care necesită un dialog consecvent și accelerat cu SAD Gazprom.

Ritmul anevoios de reformare a sectorului energetic în Republica Moldova denotă existența unor bariere la cel mai înalt nivel. În primul rând orice reformă presupune un anumit sacrificiu, prețul fiind capitalul politic care poate fi pierdut din cauza eventualelor creșteri a costurilor la produsele energetice, risc pe care guvernele de până acum nu s-au grăbit să și-l asume. Deoarece acest proces este unul foarte sensibil pentru populației, sunt necesare măsuri de a preveni eventualul impactul dur al reformei asupra categoriei populației social-vulnerabile. Pentru aceasta cadrul normativ al reformelor trebuie să includă măsuri speciale de protecție a acestei categorii de consumatori cum ar fi tarifele sociale.

O altă barieră ar fi teama de concurență din partea întreprinderilor (administrației actuale) care s-au bucurat (se bucură) de protectoratul statului iar acum utilizează toate instrumentele posibile pentru menținerea statu-quoului.

Pe de altă parte a baricadei există alte companii, inclusiv din exterior, care așteaptă deschiderea pieţei de energie electrică şi de gaze naturale. Aceste companii şi-ar putea vinde marfa la un preţ dictat de piaţă şi nu de stat, maximizându-şi astfel profiturile. Tot aici trebuie menționate și angajamentele Republicii Moldova la care a subscris prin aderarea la Tratatul Comunității Energetice în mai 2010, unul din principalele fiind liberalizarea pieței energetice.

Prin urmare chiar dacă procesul de reformare a sectorului energetic este unul îndelungat și lent este important ca rezultatele reformei să accelereze dezvoltarea sectorului economic și social în Republica Moldova.


[1] Stabilite prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 542 din 11.06.1997, cu privire la aprobarea Strategiei energetic a Republicii Moldova până în anul 2005. Publicat în Monitorul Oficial Nr. 049 din 31.07.1997.

[2] Conform datelor din Raportul privind „Piaţa Produselor Petroliere în anul 2011” publicat de către Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică.

[3] În conformitate cu Legea cu privire la energia electric nr. 124 din 23.12.2009 este stabilit că: „Până la 1 ianuarie 2013 operatorii reţelelor de distribuţie pot fi concomitent şi furnizori de energie electrică la tarife reglementate cu condiția că fiecare operator al reţelei de distribuţie va separa legal şi funcţional activitatea de distribuţie de activitatea de furnizare a energiei electrice la tarife reglementate, prin reorganizare, creând două întreprinderi: una de distribuţie şi alta de furnizare.”

[4] Conform legii nr. 75 din 28.02.2003 pentru modificarea articolului 38 din Legea nr. 137-XIV din 17 septembrie 1998 cu privire la energia electrică.

[5] Conform legii nr. 345 din 22.12.2005 pentru modificarea articolului 38 din Legea nr. 137-XIV din 17 septembrie 1998 cu privire la energia electrică.

[6] Conform legii nr. 172 din 19.07.2007 pentru modificarea articolului 38 din Legea nr. 137-XIV din 17 septembrie 1998 cu privire la energia electrică.

[7] Legea nr. 124 din 23.12.2009 cu privire la energia electrică.

[8] Anunțat în cadrul ședinței grupului de lucru pentru strategia 2030 de către șeful Direcției gazificare și eficiență energetică al Ministerului Economiei.

[9] Legea energiei electrice și a gazelor natural nr. 123 adoptată de Parlamentul României la 10 iulie 2012.

[10] Inception report “CAPACITY BUILDING TO THE MINISTRY OF ECONOMY IN THE AREA OF ENERGY EFFICIENCY AND RENEWABLE ENERGY IN MOLDOVA”, February 2012

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: