PRIMELE CONSECINTE ALE PACHETULUI ENERGETIC 3 PENTRU REPUBLICA MOLDOVA


Republica Moldova este în toiul negocierii unui nou contract de procurare a gazelor naturale de la SAD Gazprom. Contractul actual este valabil până la 31 decembrie 2011. Principalul aspect pe care Republica Moldova încearcă să-l negocieze în viitorul contract este formula de calcul a preţului de procurare a gazelor pentru a rupe legătura de preţul produselor petroliere (gazoil şi păcură).

În prezent sectorul energetic al Republicii Moldova este dependent de resursele energetice de import în proporţie de aproximativ 95%. Din acestea cea mai mare pondere o au gazele naturale importate dintr-o singură sursă, figura 1, consumul anual de gaze pe partea dreaptă a râului Nistru constituind aproximativ 1 mlrd m3. La datele prezentate în figura 1 trebuie adăugat încă aproximativ 0.29 mln kWh de energie electrică anual produsă de către centrala de la Cuciurgani (situată în partea stângă a râului nistrului) pe baza gazelor naturale importate din aceeaşi sursă. Deci monopolizarea mix-ului energetic al Moldovei de către gazele naturale importate de la Gazprom este evidentă.

Figura 1. Ponderea gazului natural în mix-ul energetic al Republicii Moldova exprimat în % pentru anii 2002-2009

 

Din luna mai 2010 Republica Moldova a devenit membră a Tratatului Comunităţii Energetice iar în prezent deţine preşedinţia Comunităţii Energetice. La 6 octombrie 2011 la Chişinău a avut loc şedinţa Tratatului Comunităţii Energetice la care a fost adoptată decizia de implementare de către membrii comunităţii a legislaţiei europene inclusă în al 3-lea pachet energetic. Principalele aspecte pe care le promovează acest pachet de reguli constau în separarea producerii, transportului şi distribuţie în sectorul gazelor naturale şi energiei electrice, acordarea unor competenţe mai mari autorităţilor regulatorii şi siguranţă mai mare consumatorilor. Pachetul energetic 3 de asemenea stabileşte reguli de acces la infrastructura de transport pentru părţile terţe şi introduce soluţii care să facă mai dificil preluarea controlului asupra sistemelor de transport de către companiile străine.

Sigur că acest eveniment nu poate fi trecut cu vederea de către cei care deţin controlul asupra industriei gaziere din Republica Moldova şi urmează să-şi pună semnătura pe un contract care se doreşte să conţină condiţii mai favorabile de procurare a gazelor de către unul din „oponenţii” politicii energetice promovate de SAD Gazprom. Tangenţa acestor două evenimente (negocierile unui nou contract şi adoptarea pachetului energetic 3 ) va demonstra efectele asupra rezultatelor negocierii. La prima vedere miza SAD Gazprom nu pare a fi mare în contractul cu Republica Moldova ţinând cont de cantitatea livrată acesteia care este comparabilă sau chiar mai mică decât cantitatea de gaze procurată de unii clienţi (companii) europeni ai Gazprom-ului şi chiar comparabilă cu pierderile unor clienţi mai mari ai furnizorului rus de gaze. Analizând mai detaliat istoria colaborării între Republica Moldova (SA Moldovagaz) şi Gazprom ne dăm seama că lucrurile nu stau aşa de simplu şi interesele acestei companii sunt mai puţin economice şi denotă mai mult aspiraţii geopolitice.

 La moment Republica Moldova plăteşte Gazprom-ului 400 USD/1000 m3 de gaze naturale. Sigur ca în comparaţie cu cei 165 USD /1000 m3 pe care îi plăteşte Belarus este destul de mult dar luând în calcul costul pe care la plătit această ţară pentru a obţine acest preţ trebuie să înţelegem că securitatea energetică a unei ţări trebuie să fie mai presus. Prin urmare securitatea energetică a Belarus-ului devenind şi mai precară prin cedarea a celorlalte 50% din pachetul de acţiuni a companiei Beltransgaz către Gazprom, astfel încât acesta va deţine 100% din capitalul acestei companii care gestionează toată reţeaua de conducte a ţării.

În cazul Republicii Moldova miza negocierilor noului contract din partea furnizorului rus de gaze evidenţiază şi mai mult preţul politic al gazelor care urmează a fi contractate. Mai recent acest adevăr a fost confirmat şi de către ambasadorul Rusiei la Chişinău, Valeri Kuzmin într-un interviu acordat unui post local de televiziune. Acesta susţine că preţul gazelor pentru Moldova depinde de stabilitatea politică din ţară. O altă condiţie pentru a beneficia de combustibil mai ieftin ar fi aderarea la uniunea vamală Rusia-Kazahstan-Belarus.[1] Această declaraţie explică de fapt cauza stagnării procesului de negocieri şi denotă faptul că Republicii Moldova i se sugerează să revadă încă odată vectorul politicii sale externe.

Declaraţiile enunţate mai sus indică faptul că SAD Gazprom este deranjat de decizia Republicii Moldova de a adopta pachetul energetic 3. Aici furnizorul rus nu va ezita să condiţioneze succesul negocierilor de implementarea prevederilor noului pachet energetic. De fapt în acest moment asta şi se întâmplă doar că autorităţile de la Chişinău au ezitat să recunoască acest lucru pe parcursul a două luni de zile de la adoptarea pachetului energetic 3. Cu toate acestea reprezentanţii ministerului economiei care reprezintă Guvernul Republicii Moldova în procesul de negocieri au declarat că la moment se duc discuţii cu Comisia europeană şi secretariatul Comitetului Energetic pentru a găsi formula optimă de negocieri cu Gazprom. Mai exact se încearcă identificarea unor facilităţi la implementarea pachetului energetic 3.[2]

Presa de la Chişinău scrie tot mai des în ultimul timp despre blocarea negocierilor noului contract şi invocă ca motiv principal insistenţa gigantului rus, dar şi a autorităţilor de la Moscova ca Republica Moldova să renunţe la intenţia de a implementa cel de-al Treilea Pachet Energetic al UE. De fapt insistenţa presei a făcut ca Ministrul Economiei să recunoască totuşi că al Treilea Pachet Energetic al UE are deja impact asupra negocierilor moldo-ruse privind importul de gaze, fără a oferi detalii. [3] Abia la începutul lunii decembrie acest lucru a fost confirmat public de către Prim ministrul Republicii Moldova. Acesta a recunoscut că negocierile au intrat în impas şi a menţionat, că pentru a importa gaze la un preţ mai redus, „Gazprom”-ul  i-a propus Moldovei să renunţe la angajamentele faţă de UE privind realizarea pachetului energetic III.[4] Până la urmă Republica Moldova nu va fi ţara care va putea ajuta Gazprom-ul să scape de regulile de piaţă propuse în noul pachet energetic. Acesta va încerca să obţină alte privilegii asemănătoare celor din Belarus. Chiar anterior reprezentanţii concernului rus au declarat, că negocierile privind livrarea gazelor naturale în RM vor continua şi vor ţine cont de propunerile ce vizează noile proiecte de investiţii pe teritoriul republicii noastre, aceştia fiind interesaţi mai mult de întreprinderile din sistemul termoenergetic.

În contextul implementării pachetului energetic 3 o sarcină importantă care este pusă la moment în faţa autorităţilor din Republica Moldova este interconexiunea fizică a sistemului naţional de gazoducte cu cel al României, interconexiunea Ungheni-Iaşi cu posibilitatea pompării gazelor naturale în ambele direcţii. Despre importanţa acestei conexiuni se discută încă de mai bine de 10 ani în urmă. Crizele energetice din ianuarie 2006 şi ianuarie 2009 au demonstrat consecinţele lipsei acesteia şi au reconfirmat necesitatea măsurilor reale de fortificare a securităţii energetice şi nu prezentarea ca prioritate în diverse strategii care să rămână doar pe hârtie. Cu toate că autorităţile promiteau la sfârşitul anului 2010 că în anul 2011 vor începe lucrările de construcţie, până la acest moment au fost elaborate doar studiile de fezabilitate şi pentru anul 2012 sunt planificate lucrările propriu zise. Tărăgănarea lucrărilor de construcţie a gazoductului Ungheni Iaşi pare să fie iarăşi condiţionate de teama furnizorului rus de gaze naturale de a-şi pierde poziţia monopolistă pe piaţa din Republica Moldova. Aici negocierea contractului poate constitui de asemenea un instrument de a zădărnici lucrările. Importanţa acestui proiect este demonstrată şi prin atenţia pe care o acordă Uniunea Europeană. Aceasta alocând 7 mil. Euro (3 mil. euro pentru Republica Moldova şi, respectiv, 4 mil. euro pentru Romania) din necesarul de 20 mil. Euro prin intermediul Programului Operaţional Comun România – Ucraina – Republica Moldova.

 Pe de altă parte Republica Moldova se află într-o poziţie importantă din punct de vedere geostrategic. Aflându-se în nemijlocita vecinătate a Uniunii Europene şi fiind dependentă energetic de Federaţia Rusă, acţiunile acesteia sunt foarte importante întrucât pot servi ca model pentru celelalte ţări membre a comunităţii energetice care importă gaze naturale de la SAD Gazprom. Respectiv interesul economic al acestuia poate fi afectat semnificativ în urma implementării pachetului energetic 3. Prin urmare acţiunile Republicii Moldova sunt urmărite cu interes sporit atât de Est cât şi de Vest.

La moment există o oarecare temere din partea unei categorii a populaţiei şi agenţilor economici precum că insistarea Republicii Molodva pe o poziţie tranşantă de implementare a pachetului energetic 3 ar fi urmată de o eventuală sistare a gazelor naturale de către Gazprom. Acest lucru este greu de crezut că se va întâmpla într-u cât imaginea acestuia în ultimul timp a fost şifonată în relaţiile cu mulţi clienţi europeni, inclusiv Turcia şi interesul de a participa la mari proiecte de aprovizionare a Europei cu energie, inclusiv South Stream, va tempera eventualele acţiuni repulsive ale acesteia.

Situaţia în care se află Republica Moldova acum reprezintă un test de a demonstra care este totuşi vectorul politicii energetice. Va implementa principiile unei pieţe energetice liberalizate cu reguli nediscriminatorii sau v-a tolera şantajul est-ului? Indiferent ce soluţii / oferte vor fi identificate pentru obţinerea unui preţ mai mic de procurare a gazelor de la Gazprom, un lucru este clar, mai devreme sau mai târziu aceste concesii vor trebui întoarse şi costul lor va fi cu mult mai mare. În acelaşi timp este pusă în pericol şi imaginea Republicii Moldova ca partener credibil în faţa EU care în ultimii ani este destul de generoasă în ceea ce priveşte investiţiile în sectorul energetic. De aceea trebuie duse negocieri corecte astfel încât Republica Moldova să plătească preţul justificat din punct de vedere economic şi să întreprindă măsurile necesare de a creşte capacitatea consumatorilor din Republica Moldova de a procura gazele naturale importate. Pe termen mediu şi lung este necesară reducerea ponderii acestora în mix-ul energetic al ţării pentru a spori securitatea energetică a ţării şi valorificarea altor surse de energie disponibile în Republica Moldova.

Varianta engleză a articolului poate fi accesata pe link-ul:   http://www.easternpartnership.org/publication/economy/2011-12-21/first-consequences-third-energy-package-republic-moldova


[1] Pro TV

[2] Radio Europa Liberă

[3] Ziarul Adevărul

[4] Articol în Ziarul Timpul

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: