SEPARAREA DATORIILOR ȘI ACTIVELOR SA MOLDOVAGAZ – O NOUĂ ABORDARE SUPERFICIALĂ A UNEI PROBLEME ISTORICE


     Cu cât mai mult se apropie perioada de semnare a unui nou contract de procurare a gazelor naturale din Federația Rusă cu atât mai actuale devin problemele istorice legate de colaborarea dintre SA Moldovagaz și SAD Gazprom.. Miza este aceeași, obținerea unui contract cât mai favorabil pentru ambele părți începând cu anul 2012. Obținerea unui asemenea rezultat pentru Republica Moldova este condiționată de datoriile istorice care s-au acumulat față de Gazprom. Problema ar fi mult mai simplă dacă ar exista doar datoriile acumulate în partea dreaptă a Nistrului dar, întrucât la mijloc se află regiunea transnistreană, situația se complică și mai mult. Scopul acestui policy brief nu este cel de a propune și argumenta soluții privind posibilitățile de stingere a datoriilor ci identificarea clară a problemelor care au format aceste datorii și riscă să genereze în noi acte de donație către Gazprom.

Soluția propusă de Ministerul Economiei

În scopul soluționării problemei legate de datoriile istorice, Republica Moldova, mai exact Ministerul Economiei în persoana viceprim-ministrul Valeriu Lazăr, a propus scindarea SA Moldovagaz în două companii diferite care vor avea relații de colaborare directe cu SAD Gazprom. Respectiv și datoriile se vor diviza, SA Moldovagaz va rămâne cu datoriile sale și cea de a doua companie de pe teritoriul transnistrean va moșteni restul datoriilor generate de această regiune.[1] Această soluție a fost propusă după recenta vizită de la Moscova a  viceprim-ministrului Valeriu Lazăr care a participat la o ședință ordinară a Comisiei Interguvernamentale de Colaborare Economică între Republica Moldova și Federația Rusă. Ideea cu separarea datoriilor nu este nouă și demult trebuia să se insiste pe aceasta însă nu trebuie condiționată soluționarea acestei probleme de scindarea SA Moldovagaz. Există în primul rând calea de evaluare a modului în care s-au format aceste datorii și identificarea responsabililor care trebuie să le achite. Trecerea directă la separarea activelor industriei de gaze din partea dreaptă și cea stângă a Nistrului ar fi urmată de pierderea infrastructurii gaziere din Transnistria deoarece următoarea etapă ar fi adjudecarea de către Gazprom a activelor din acea regiune din contul datoriilor existente. Altfel spus, conștient și oficial ne dezicem de acea proprietate.

Datoriile și arta negocierilor

Datoriile estimative ale SA Moldovagaz față de furnizor sunt de aproximativ 2,5 mlrd USD dintre care 350 mln dolari acumulate pe teritoriul din partea dreaptă a Nistrului. Aceste cifre nu sunt exacte întrucât o evaluare mai obiectivă nu este atât de simplă, mai cu seamă când merge vorba de partea stângă a Nistrului. Pentru o percepere mai clară a acestor sume putem face analogie cu costul gazelor naturale necesare pentru un an de zile. Considerăm că tariful de procurare a gazelor naturale este de aproximativ 293 USD/1000m3 iar consumul anual al RM (partea dreaptă a Nistrului) este de aproximativ 1 mlrd m3 de gaze naturale, și admitem că acestea vor rămâne neschimbate. Respectiv, pentru achitarea gazului consumat într-un an de zile vor fi necesare 293 mln USD iar suma de 350 mln USD ar fi suficientă pentru achitarea consumului de gaze pentru 1 an și 2 luni de zile.

Trebuie de menționat că la geneza formării acestor datorii se află modul diferit de reglementare a pieței energetice pe ambele maluri ale Nistrului și problemele politice legate de regiunea transnistreană. Cu toate acestea din punct de vedere juridic datoriile aparțin SA Moldovagaz, instituția care reprezintă consumatorii (întreprinderile) din Republica Moldova în relațiile cu furnizorul rus de gaze SAD Gazprom. Întrucât reglementatorul pieței energetice din Republica Moldova, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică, nu-și poate exercita atribuțiile pe teritoriul din stânga Nistrului din cauza regimului instaurat acolo, acest lucru se efectuează de către autoritățile din acea regiune. Modul de stabilire a tarifelor are la bază considerente mai mult politice decât economice, astfel toate tarifele la energie sunt stabilite prin decret prezidențial de către liderul transnistrean și sunt cu mult mai mici decât cele de pe partea dreaptă a Nistrului . Respectiv, diferența de tarif vine în contul SA Moldovagaz de la întreprinderea fiică Tiraspoltransgaz care activează pe acel teritoriu.

 Tabelul 1. Datele comparative a tarifului la energia electrică și gaze naturale pe ambele maluri ale Nistrului pentru consumatorii casnici

                            Regiune      Tip energie

Partea dreaptă a Nistrului

Partea stângă a Nistrului

Diferența

Energia electrică USD/kWh

12,3/0,13

0,04

324 ori

Gaze naturale USD/m3

0,42

0,08

5,25 ori

Notă: 1. La calcularea prețului în dolari SUA (USD) s-a utilizat rata de schimb 1 USD=12 lei și 1 USD=10 ruble.

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor publicate pe site-ul oficial al Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică și a datelor identificate de către autor.

În situația evidențiată mai sus un rol important îl joacă SAD Gazprom care a acceptat, intenționat sau nu, ca și acționar majoritar al SA Moldovagaz, livrarea gazelor în această regiune fără ca să existe intenții de achitare. Iar atunci când se apropie perioada negocierilor unui nou contract de furnizare a gazelor rusești în RM Rusia cere R. Moldova să achite datoriile pentru gazul rusesc[2]. Datoriile Republici Moldova faţă de Gazprom au fost folosite întotdeauna ca instrument de negociere, acestea fiind o barieră pentru partea moldovenească de a obţine condiţii mai bune la procurarea gazelor. Gazprom-ul are şi a avut toate drepturile şi pârghiile legale de a recupera datoriile care s-au acumulat pe parcursul a mai bine de 7 ani, faptul că nu s-a insistat pe aceasta este o confirmare a celor menţionate mai sus. Datoriile regiunii transnistrene sunt şi ele o barieră ce au un rol nu mai puţin important în diminuarea puterii de negociere a RM. Separarea datoriilor este o problemă care se discută mai mult de patru ani dar mai actuală aceasta a devenit anume atunci când este necesar de a frâna eficacitatea negocierilor.

În ultima vreme apar tot mai multe ştiri legate de Gazprom, Moldovagaz, Ministerul Economiei, etc. care, doar după titlu, dau de înţeles că Gazprom-ul pregăteşte terenul pentru negocierile viitorului contract, de cealaltă parte reprezentanţii de la Ministerul Economiei de la Chişinău declară că se duc negocieri intense. Recent în presă a apărut un articol cu titlul: Moscova şi Chişinău au convenit că negocierile privind livrarea de gaz rusesc în Moldova vor fi efectuate de “Gazprom” şi “Moldovagaz”[3], şi nu de guvernele celor două ţări. Să fi obosit guvernul de la Chişinău de negocieri, sau s-a resemnat urmărind rezultatele anterioare? Cu toate că iniţial pare cam stranie această schimbare, există şi aici cel puţin o explicaţie. În cadrul unei emisiuni de la un post TV local, la începutul lunii februarie, viceprim-ministrul Valeriu Lazăr a declarat că „…guvernul îşi propune ca toate gazoductele construite în perioada guvernării comuniste din bani publici să fie evaluate şi apoi capitalizate/ convertite în contul datoriilor istorice ale RM faţă de Gazprom…”. Pe lângă faptul că la acea emisiune Dnul Lazăr s-a manifestat mai mult ca un avocat al Moldovagaz decât un reprezentant al intereselor poporului, prin această iniţiativă dă de înţeles că guvernarea de la Chişinău nu găseşte alte soluţii cu excepţia celei tradiţionale care este „folosită” de la ’90 încoace şi continuă să slujească intereselor unui monopolist străin. Mai mult ca atât, această „soluție” nici nu permite stingerea integrală a datoriilor după cum a menţionat şi Domnia sa „…se vor stinge doar o parte din datorii…”, adică problema rămâne nesoluţionată. Aici lucrurile devin clare, cineva mai adjudecă o parte din infrastructura gazieră naţională iar guvernul, mai exact ministerul Economiei care mai are şi doi reprezentanţi în consiliul de administrare al SA Moldovagaz, se scutește de o responsabilitate care ulterior ar putea aduce penalități politice.

Inventarierea infrastructurii gaziere

O altă problemă care trebuia soluționată până la abordarea subiectului cu scindarea SA Moldovagaz este cel de inventariere și reevaluare a rețelelor de gaze din Republica Moldova. Chiar dacă în ultimii 15 ani consumul de gaze pe partea dreaptă a Nistrului nu a variat semnificativ (figura 1), infrastructura gazieră s-a dezvoltat considerabil. Valoarea acestui patrimoniu este cel puțin de 3,45 mlrd lei, cifră care apare în bilanțul contabil al SA Moldovagaz pe anul 2008. Aceste cifre par a fi rezultatul unei evaluări interne care pentru veridicitate merită a fi verificate sau comparate cu rezultatele evaluării din partea unei companii independente, poate chiar internaționale.

Potrivit Hotărârii de Guvern nr. 597 din 13.05.2008 cu privire la inventarierea şi reevaluarea reţelelor de gaze, proprietate publică, autorităților administrației publice locale de nivelul întâi și al doilea li se cerea să inventarieze, conform situaţiei de la 01 mai 2008, reţelele de gaze, proprietate publică și proprietate neidentificată, construite integral sau parţial cu alocări financiare de la bugetul de stat și bugetele locale după care să fie legalizate în modul stabilit. După aceasta Ministerul Economiei  și Comerţului urma să reevalueze rețelele/proprietățile identificate. Din motive necunoscute această sarcină nu a fost dusă la bun sfârșit, efectuându-se doar inventarierea parțială fără reevaluare, lucru ce nu a permis o percepere clară a realităților din sectorul gazier la acel moment.

Figura 1. Graficul evoluției consumului de gaze pe partea dreaptă a Nistrului.

Sursa: Muntean, I., Fala, A., Sectorul gazier al Republicii Moldova – Consecinţele oportunităţilor neglijate, 2010. Disponibil la http://www.viitorul.org/public/3050/ro/POLITICI_PUBLICE-_6%20Gaz.pdf;

Calea lungă a comisiilor parlamentare spre adevăr

De fiecare dată când se abordează problemele SA Moldovagaz ne grăbim să trecem cu vederea peste modul în care a fost fondată aceasta. Inițial Moldovagaz era o întreprindere de stat, dar autoritățile Moldovei au decis să o privatizeze, oferind pachetul majoritar al acțiunilor Gazprom-ului în contul datoriilor la gaze. Astfel, SAD Gazprom a primit 50 la sută din acțiuni plus una, autoritățile din Transnistria au primit peste 14 la sută, Moldova rămânând cu circa 35 la sută din acțiuni.  La fel se uită și despre sarcinile puse unor Comisii Parlamentare în privința acestei întreprinderi. Pe lângă faptul că acționarul rus până în prezent nu și-a depus cota parte în capitalul statutar al SA Moldovagaz, în RM s-au construit mii de kilometri cu bani din buzunarul populaţiei fără a fi incluse ca active în cota parte a Moldovei. Din aceste considerente și nu doar,  au fost câteva încercări de a evalua activitatea economico-financiară a acestei instituții, dar din motive mai puțin cunoscute nici una nu a avut finalitate. La 20 mai 2010, un nou Parlament deja, a creat o comisie specială care urma să exercite controlul asupra activităţii economico-financiare a Societăţii pe Acţiuni Moldovagaz și asupra tranzacţiilor efectuate de către aceasta. Pe parcursul a patru luni comisia trebuia să investigheze toate activităţile economico-financiare ale SA Moldovagaz de la fondarea acestei instituţii, deoarece pe parcursul a mai bine de zece ani, aceasta a fost o zonă inaccesibilă pentru control fără transparență în activitate. Intenționat sau nu, activitatea acestei comisii s-a tergiversat suficient timp ca să se intre în alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010. De fapt aici și s-a terminat ultima intenție de a evalua activitatea SA Moldovagaz.

În 2000 a mai fost creată o comisie parlamentară care a investigat situaţia de la Moldovagaz. Pe parcursul realizării raportului se anunţase că au fost identificate situații cu încălcări grave și precum că va fi sesizată Procuratura Generală, dar așa s-a întâmplat că raportul nu a mai văzut lumina zilei. La fel, au rămas fără reacţie și rapoartele întocmite de Curtea de Conturi după verificarea activităţii de la Moldovagaz.

Eșecul comisiilor parlamentare de a deconspira ilegalităţile comise pe parcursul activității SA Moldovagaz cu siguranță are la bază teama ca rezultatul ar avea finalitate plauzibilă în favoarea consumatorilor din Republica Moldova ce se obosesc pentru creșterea profiturilor și dezvoltarea proprietăţii unui monopolist străin care nu-și respectă angajamentele asumate ca acţionar majoritar în SA Moldovagaz. În pofida celor menționate mai sus și a experienței istorice, poate fi oare considerată o soluție bună cedarea activelor pentru stingerea datoriilor existente? …mai mult ca atât scindarea SA Moldovagaz.


[1]Informație preluată dintr-un interviu acordat de către ministrul Economiei, viceprim-ministrul Valeriu Lazăr pentru postul de radio Radio Europa Liberă,  http://www.europalibera.org/content/article/2347723.html

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: