Informaţii suplimentare despre expoziţie puteţi accesa la: http://www.moldenergy.moldexpo.md

Proiectul „Creşterea eficienţei energetice a municipiilor Chişinău şi Sevastopol, pe baza experienţei pozitive existente” îşi exprimă disponibilitatea de a acoperi din propriile surse financiare cheltuielile de participare la această expoziţie a companiilor naţionale de profil (ESCO, producători de echipamente și tehnologii pentru eficiență energetică, instituții de cercetare și dezvoltare, prestatori de servicii relevante, etc.). Vor fi acoperite cheltuielile de înregistrare plus închirierea standului expoziţional.

Doritorii de a participa prin intermediul proiectului sunt rugaţi să depună o solicitare, însoţită de copia Certificatului de înregistrare al companiei şi Extrasului din Registrul de Stat al întreprinderilor şi organizaţiilor, precum şi alte materiale confirmative ale genului de activitate (ex. cataloage, broşuri, etc.)   la următoarea adresa: Primăria municipiului Chişinău, bul Ştefan cel Mare 83, bir. 12, tel: 201-706 sau prin e-mail: proiectee@pmc.md.

Companiile vor fi selectate funcţie de relevanţa genului de activitate cu tematica expoziţiei şi a proiectului. Prioritate va fi acordată companiilor care nu au participat la această expoziţie în anii precedenţi, precum şi celor care au depus dosarul din timp şi au corespuns criteriilor de selecţie.

Termenul limită de depunere a dosarelor este 6 februarie 2012.

Proiectul „Creşterea eficienţei energetice a municipiilor Chişinău şi Sevastopol pe baza experienţei pozitive existente” este gestionat de Primăria municipiului Chişinău, în parteneriat cu IDIS „Viitorul”, municipalitatea din Sevastopol, Uniunea Municipalităţilor din regiunea Marmara şi Universitatea din Marmara (Turcia), ICLEI European Secretariat GmbH (Germania) cu suportul financiar al Comisiei Europene, prin intermediul programului CIUDAD (Cooperation in Urban Development and Dialog/Cooperare pentru dezvoltare urbană şi dialog) şi are drept obiective:

1. Optimizarea cadrului legal, pentru a promova consumul raţional de energie şi tehnologiile eficiente energetic;
2. Promovarea unui comportament eficient energetic în organizaţiile din sectorul public;
3. Elaborarea proiectelor investiţionale pentru municipalitate pentru optimizarea infrastructurii;
4. Educarea unui comportament de economisire a energiei în rândul populaţiei.

Informaţii suplimentare despre proiect pot fi accesate la: http://chisinauprojects.eu

Şevciuk a precizat că se vor întreprinde un şir de acţiuni pentru a negocia restructurarea datoriilor. Vor fi iniţiate consultări cu conducerea „Gazprom” pentru elaborarea unui plan de achitare a datoriilor.

Potrivit pretinsului prim-ministru al Transnistriei, Piotr Stepanov, datoriile s-au acumulat din cauza diferenţei dintre preţul gazului livart şi tarifele la gaz.

Transnistria achiziţionează gaze naturale prin intermediul întrepridnerii SA „Moldovagaz” la preţul de 400 de dolari pentru mia de metri cubi, în timp ce populaţia plăteşte pentru consumul de gaz un tarif de 5 ori mai mic.

Fostul lider separatist, Igor Smirnov, refzua categoric să recunoască datoria Transnistriei faţă de „Gazprom”.

Sursa:jurnal.md

Ca si in cazul altor surse regenerabile de energie, bioenergia contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera prin substituirea combustibililor traditionali. Un alt avantaj substantial il constituie contributia la sporirea securitatii energetice si crearea noilor locuri de munca.

Uniunea Europeana se asteapta ca bioenergia sa joace un rol din ce in ce mai mare in satisfacerea necesitatilor sale de energie electrica si termica, inclusiv cele de transport. Dar la acest moment bioenergia infrunta provocari majore, mai cu seama la asigurarea sustenabilitatii producerii acesteia. La fel este necesar de a ridica nivelul de incredere intre utilizatorii finali, de a asigura o calitate buna a produselor si livrarea cu regulitate, la fel si cresterea gradului de constientizare in rindul factorilor de decizie, probleme valabile si pentru Republica Molodva,

Pentru solutionarea problemelor mentionate mai sus a fost creat programul EU “Intelligent Energy – Europe” (IEE) care a sprijinit aproximativ 58 de proiecte importante in domeniul bioenergiei. Acest program se concentreaza din ce in ce mai mult pe activitati concrete implicind actorilor principali din acest sector, reflectind cresterea maturitatii surselor regenerabile in general si bioenergiei in mod particular.

Pentru Republica Moldova bioenergia constituie o alternativa viabila fata de sursele importante care constituie aproximativ 95% din consumul total. Sporirea securitatii energetice este una din principalele prioritati in domeniul energetic iar acest lucru este posibil doar prin utilizarea surselor regenerabile de energie. Din acestea cel mai mare potential il au biomasa, energie eoliana si energie fotovoltaica. Principala problema pentru valorificarea potentialului existent consta in costurile mari ale tehnologiilor utilizate pentru producerea energiei care la momentul actual fac mare perioada de recuperare a investitiei.

Un rol foarte  important in formarea unei piete locale de energie din surse regenerabile, mai exact biomasa, il are proiectul “Energie si Biomasa” cu un buget de 14.56 milioane EURO, acordati de Uniunea Europeana (14 milioane EURO) si PNUD Moldova (560,000 EURO) pentru perioada 2011-2014.

Acest proiect are ca obiective:

• Imbunatatirea calitatii asigurarii cu agent termic a cladirilor publice din satele beneficiare, prin utilizarea paielor de grau ai a altor deseuri cerealiere furnizate de intreprinderile agricole locale;
• Stimularea dezvoltarii pietelor de asigurare cu agent termic a gospodariilor individuale, de producere a brichetelor din biomasa si de creare a instalatiilor de cogenerare industriala;
• Sporirea capacitatii actorilor cheie in domeniul biomasei, asigurarea durabilitatii si replicarea ulterioara a tehnologiilor pe baza de biomasa;
• Sporirea nivelului de costientizare si acceptare, promovarea beneficiilor utilizarii surselor regenerabile de energie si asigurarea vizibilitatii rezultatelor proiectului.

Un alt proiect important in acest domeniu a fost anuntat de catre  Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare. Acesta urmeaza a fi finantat de Guvernul Japoniei si implementat in perioada anilor 2012-2014. Proiectul prevede procurarea si instalarea in institutiile de menire socială ale localitatilor din mediul rural si la intreprinderile agricole care au nevoie de agent termic a cazanelor termice pentru arderea biomasei (paielor si altor resturi vegetale).

Sigur ca implimentarea proiectelor mentionate dar si altora din domeniul energiilor regenerabile nu vor solutiona problema securitatii energetice a Republicii Moldva dar cu siguranta va contribui la constituirea temeliei necesare dezvoltarii durabile a acestui domeniu, ramine sa valorificam eficient ceea ce ni se ofera.

Cu votul a 60 de deputaţi, Parlamentul a modificat ieri, în regim de urgenţă, articolul 164 din Legea insolvabilităţii. Astfel, termenul aşa-numitei proceduri a planului pentru întreprinderile din domeniul utilităţilor publice şi sectoarele termoenergetic, telecomunicaţii, apă şi canalizare a fost prelungit de la trei la cinci ani. „Întreprinderile din aceste domenii au o importanţă vitală, atât pentru economia naţională, cât şi din punct de vedere al furnizării serviciilor de interes public”, a argumentat Ilarion Popa, viceministru al Economiei, necesitatea ajustării legislaţiei. Oficialul a precizat că, spre deosebire de alte întreprinderi, activitatea celor din sectorul utilităţilor publice este reglementată de autorităţi, ceea ce înseamnă că ele nu pot obţine venituri suplimentare care le-ar permite să acumuleze resursele necesare pentru plata datoriilor faţă de creditori.

PE URMELE COMUNIŞTILOR
Modificarea de urgenţă a Legii insolvabilităţii pică la ţanc pentru întreprinderea Termocom. Şi asta pentru că procedura de faliment a furnizorului de căldură din Capitală, iniţiată încă în 2001, expira la 5 februarie 2012. Următoarea etapă ar fi fost preluarea de către creditori a activelor şi posibil chiar vânzarea pe bucăţi a companiei. Acesta ar fi reprezentat cea mai proastă şi mai periculoasă soluţie, susţin specialiştii.

„Este o şansă pentru ca acest agent economic de importanţă strategică să fie scos din impas şi chiar să aducă profit. Soarta de mai departe a Termocom este însă în mâinile managerilor, precum şi ale autorităţilor”, spune Nicolae Mogoreanu, preşedintele Asociaţiei Consumatorilor de Energie. Un proiect similar a fost promovat şi în anul 2008 de către guvernarea comunistă. Experţii de la Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei l-au calificat însă drept unul coruptibil. Potrivit experţilor, soluţia ar fi adoptarea unei noi Legi a insolvabilităţii, deoarece actuala procedură de faliment este una greoaie. Cu toate acestea, Guvernul continuă să promoveze soluţii de majorare a duratei procedurii planului, remarcă experţii.

Sursa: adevarul.ro

“Rusia avea încheiat mai demult cu Europa un acord de cooperare, acord ce nu presupunea înrăutăţirea condiţiilor economice de lucru pentru companiile noastre. În ceea ce priveşte cel de-al treilea pachet energetic, acesta a fost adoptat mai târziu”, a subliniat Şmatko. Potrivit ministrului rus, în prezent Moscova caută posibilităţi de aplicare a respectivului acord, însă “dacă nu va găsi astfel de posibilităţi, va contesta acordul”.

Cel de-al treilea pachet energetic al UE, adoptat în 2009, include şase documente care prevăd restricţii privind activitatea companiilor integrate în plan vertical în sectorul energetic. Gazprom este de părere că aceste noi norme înrăutăţesc condiţiile pentru desfăşurarea businessului său în calitate de principal furnizor de gaz natural pentru Europa. Din acest motiv, Moscova s-a pronunţat în repetate rânduri împotriva celui de-al treilea pachet energetic, însă Comisia Europeană nu intenţionează deocamdată să facă unele concesii în această problemă.

Între timp, Rusia i-a solicitat Franţei să sprijine încheierea unui acord cu UE privind cooperarea în realizarea de proiecte de infrastructură transfrontaliere pentru exportul de gaz natural şi în activitatea comună a sistemelor electro-energetice. Un document în acest sens a fost semnat în noiembrie 2011, de premierii rus şi francez, Vladimir Putin şi Francois Fillon. În acelaşi document este stipulat că Rusia roagă Franţa să acorde sprijin în vederea acordării pentru gazoductul South Stream a statutului de “proiect de interes european”.

În opinia experţilor, o schimbare a poziţiei ferme pe care UE a adoptat-o în problema aprovizionării cu resurse energetice va fi greu de obţinut. Nu există nicio “posibilitate juridică” de revizuire a legilor europene, este convins expertul în consultanţă Mihail Krutihin. “Practic, Rusia insistă ca legile UE să nu se aplice în relaţia cu Gazprom”, subliniază Krutihin, exprimându-şi îndoiala că o asemenea solicitare ar putea avea sorţi de izbândă. În ceea ce priveşte conferirea pentru South Stream a statutului de “proiect de interes european”, acest lucru este cu desăvârşire nerealist, în opinia aceluiaşi expert. “Rusia se adresează ba unei ţări, ba alteia, încercând să acţioneze după principiul “dezbină şi stăpâneşte”. Însă, este necesar să se ţină minte că există o poziţie solidară a UE. Negocieri pe marginea celui de-al treilea pachet energetic sunt posibile, însă concesii ar trebui să facă tocmai Gazprom: prevederea conform căreia la un gazoduct care interesectează graniţele unei ţări-membre a UE trebuie asigurat accesul altor furnizori nu poate fi eludată. Nu este permis niciun fel de monopol, atenţionează europenii”, explică Krutihin.

Analistul rus Grigori Birg este convins că UE şi Rusia vor trebui să ajungă la un compromis. “În pofida faptului că în ultima vreme se fac auzite din ce în ce mai des declaraţii privind diversificarea pieţelor de export ale Gazprom şi pătrunderea companiei ruse pe piaţa asiatică, concernul este interesat de menţinerea pieţei europene la fel de mult cum este interesată şi Europa în importuri fără probleme de gaz rusesc. Livrările de gaz natural spre China vor începe cel devreme în 2015″, precizează Birg. Expertul nu exclude posibilitatea ca gazoductele transnaţionale ale Gazprom să fie declarate “infrastructură energetică transeuropeană”, noţiune care într-adevăr nu intră sub incidenţa celui de-al treilea pachet energetic al UE.

Sursa: money.ro

Cu toate că oficialii noștri promiteau cadouri în ajunul sărbatorilor de iarnă cu prețuri mai reduse de achiziție a gazelor iată că realitățile sunt un pic altele, încă trei luni de zile contractul de procurare a gazelor din federația rusă, semnat în decembrie 2006, ramâne în forță. Nimic surpinzător, partenerii ruși ca deobicei obțin în negocieri ceea ce-și propun. Cu părere de rău oficialii responsabili de negocieri nu văd nimic grav, ce dacă pupulația va mai achita încă trei luni de zile energia consumată la același tarif de procurare a gazelor. Reducerea de 5 USD/1000 m3 nici nu îndrăznesc să o iau în calcul, este doar pentru a justifica călătoriile demnitarilor noștri la Moscova, ca altfel… Defapt aceste luni sunt cele în care consumul de gaze naturale este cel mai mare, vara cine mai are nevoie de căldură.

Din toată istoria negocierilor putem face următoarea concluzie. Republica Moldova nu a demonstrat o poziție consecventă și hotărâtoare pe parcursul negocierilor. Negocierea unui nou contract de procurare a gazelor în Republica Moldova era una din prioritățile Ministerului Economiei pentru anul 2011, oficial. Așa sa întâmplat că prin octombrie, în toiul negocierilor, la Chișinău să fie organizată conferința Tratatului Comunității Energetică la care Moldova a devenit membru în mai 2010. La conferință a fost semnat angajamentul implementării pachetului energetic 3 de către mai multe țări din Europa de Sud -Est printre care Republica Moldova și Ucraina. Principalele aspecte pe care le promovează acest pachet de reguli constau în separarea producerii, transportului şi distribuţie în sectorul gazelor naturale şi energiei electrice, acordarea unor competenţe mai mari autorităţilor regulatorii şi siguranţă mai mare consumatorilor. Pachetul energetic 3 de asemenea stabileşte reguli de acces la infrastructura de transport pentru părţile terţe şi introduce soluţii care să facă mai dificil preluarea controlului asupra sistemelor de transport de către companiile străine. Gazprom fiind o companie monopolistă în mai multe țări sigur că nu este încântată de această decizie. Defapt nemulțumirea Gazprom-ului față de acest document a fost vizibilă la momentul adoptării acestuia de către țările membre UE în 2009, care a perceput documentul ca fiind împotriva principiilor de dezvoltare a pieței gazelor naturale promovate de Gazprom.

Nu neg importanța acestui document pentru Republica Moldova, chiar din potrivă promovez parcursul politicii energetice pro europene dar maniera în care aceasta se realizează pare a fi una nu prea reușită. În același timp încercăm să uităm despre problema proprietăților Gazprom-ului în Moldova care este defapt punctul de la care trebuie să pornească implementarea celui de al trei-lea pachet energetic. În plus Republica Moldova este restantă și la implementarea pachetului energetic 2, neavând încă interconexiunea cu sistemul european de transport al gazelor. Până la urmă ne dăm seama că ori intenționat sa mers pe această cale pentru a tulbura negocierile cu Gazpromul sau responsabili de negocieri nu șiau făcut bine meseria.

Potrivit ultimelor negocieri purtate săptămâna aceasta partea moldovenească şi-a asumat obligaţia să elaboreze şi să prezinte către SAD Gazprom pînă la 31 martie 2012 un mecanism clar de achitare a datoriilor istorice şi să asigure garanţii de protecţie a investiţiilor acestuia în Republica Moldova, în contextul asumării obligaţiilor de implementare a directivelor energetice europene (comunicat de presă Moldovagaz). Din păcate nu este clar despre care datorii merge vorba, cele acumulate în regiunea transnistreană sau pe malul drept al nistului. Defapt problema datoriilor este soluția Gazprom-ului pe care o utilizează de fiecare dată când apar dificiențe în colaborarea modo-rusă.

Epopeea negocierilor continua… La mulți ani stimați consumatori!

În prezent sectorul energetic al Republicii Moldova este dependent de resursele energetice de import în proporţie de aproximativ 95%. Din acestea cea mai mare pondere o au gazele naturale importate dintr-o singură sursă, figura 1, consumul anual de gaze pe partea dreaptă a râului Nistru constituind aproximativ 1 mlrd m3. La datele prezentate în figura 1 trebuie adăugat încă aproximativ 0.29 mln kWh de energie electrică anual produsă de către centrala de la Cuciurgani (situată în partea stângă a râului nistrului) pe baza gazelor naturale importate din aceeaşi sursă. Deci monopolizarea mix-ului energetic al Moldovei de către gazele naturale importate de la Gazprom este evidentă.

Figura 1. Ponderea gazului natural în mix-ul energetic al Republicii Moldova exprimat în % pentru anii 2002-2009

Din luna mai 2010 Republica Moldova a devenit membră a Tratatului Comunităţii Energetice iar în prezent deţine preşedinţia Comunităţii Energetice. La 6 octombrie 2011 la Chişinău a avut loc şedinţa Tratatului Comunităţii Energetice la care a fost adoptată decizia de implementare de către membrii comunităţii a legislaţiei europene inclusă în al 3-lea pachet energetic. Principalele aspecte pe care le promovează acest pachet de reguli constau în separarea producerii, transportului şi distribuţie în sectorul gazelor naturale şi energiei electrice, acordarea unor competenţe mai mari autorităţilor regulatorii şi siguranţă mai mare consumatorilor. Pachetul energetic 3 de asemenea stabileşte reguli de acces la infrastructura de transport pentru părţile terţe şi introduce soluţii care să facă mai dificil preluarea controlului asupra sistemelor de transport de către companiile străine.

Sigur că acest eveniment nu poate fi trecut cu vederea de către cei care deţin controlul asupra industriei gaziere din Republica Moldova şi urmează să-şi pună semnătura pe un contract care se doreşte să conţină condiţii mai favorabile de procurare a gazelor de către unul din „oponenţii” politicii energetice promovate de SAD Gazprom. Tangenţa acestor două evenimente (negocierile unui nou contract şi adoptarea pachetului energetic 3 ) va demonstra efectele asupra rezultatelor negocierii. La prima vedere miza SAD Gazprom nu pare a fi mare în contractul cu Republica Moldova ţinând cont de cantitatea livrată acesteia care este comparabilă sau chiar mai mică decât cantitatea de gaze procurată de unii clienţi (companii) europeni ai Gazprom-ului şi chiar comparabilă cu pierderile unor clienţi mai mari ai furnizorului rus de gaze. Analizând mai detaliat istoria colaborării între Republica Moldova (SA Moldovagaz) şi Gazprom ne dăm seama că lucrurile nu stau aşa de simplu şi interesele acestei companii sunt mai puţin economice şi denotă mai mult aspiraţii geopolitice.

 La moment Republica Moldova plăteşte Gazprom-ului 400 USD/1000 m3 de gaze naturale. Sigur ca în comparaţie cu cei 165 USD /1000 m3 pe care îi plăteşte Belarus este destul de mult dar luând în calcul costul pe care la plătit această ţară pentru a obţine acest preţ trebuie să înţelegem că securitatea energetică a unei ţări trebuie să fie mai presus. Prin urmare securitatea energetică a Belarus-ului devenind şi mai precară prin cedarea a celorlalte 50% din pachetul de acţiuni a companiei Beltransgaz către Gazprom, astfel încât acesta va deţine 100% din capitalul acestei companii care gestionează toată reţeaua de conducte a ţării.

În cazul Republicii Moldova miza negocierilor noului contract din partea furnizorului rus de gaze evidenţiază şi mai mult preţul politic al gazelor care urmează a fi contractate. Mai recent acest adevăr a fost confirmat şi de către ambasadorul Rusiei la Chişinău, Valeri Kuzmin într-un interviu acordat unui post local de televiziune. Acesta susţine că preţul gazelor pentru Moldova depinde de stabilitatea politică din ţară. O altă condiţie pentru a beneficia de combustibil mai ieftin ar fi aderarea la uniunea vamală Rusia-Kazahstan-Belarus.[1] Această declaraţie explică de fapt cauza stagnării procesului de negocieri şi denotă faptul că Republicii Moldova i se sugerează să revadă încă odată vectorul politicii sale externe.

Declaraţiile enunţate mai sus indică faptul că SAD Gazprom este deranjat de decizia Republicii Moldova de a adopta pachetul energetic 3. Aici furnizorul rus nu va ezita să condiţioneze succesul negocierilor de implementarea prevederilor noului pachet energetic. De fapt în acest moment asta şi se întâmplă doar că autorităţile de la Chişinău au ezitat să recunoască acest lucru pe parcursul a două luni de zile de la adoptarea pachetului energetic 3. Cu toate acestea reprezentanţii ministerului economiei care reprezintă Guvernul Republicii Moldova în procesul de negocieri au declarat că la moment se duc discuţii cu Comisia europeană şi secretariatul Comitetului Energetic pentru a găsi formula optimă de negocieri cu Gazprom. Mai exact se încearcă identificarea unor facilităţi la implementarea pachetului energetic 3.[2]

Presa de la Chişinău scrie tot mai des în ultimul timp despre blocarea negocierilor noului contract şi invocă ca motiv principal insistenţa gigantului rus, dar şi a autorităţilor de la Moscova ca Republica Moldova să renunţe la intenţia de a implementa cel de-al Treilea Pachet Energetic al UE. De fapt insistenţa presei a făcut ca Ministrul Economiei să recunoască totuşi că al Treilea Pachet Energetic al UE are deja impact asupra negocierilor moldo-ruse privind importul de gaze, fără a oferi detalii. [3] Abia la începutul lunii decembrie acest lucru a fost confirmat public de către Prim ministrul Republicii Moldova. Acesta a recunoscut că negocierile au intrat în impas şi a menţionat, că pentru a importa gaze la un preţ mai redus, „Gazprom”-ul  i-a propus Moldovei să renunţe la angajamentele faţă de UE privind realizarea pachetului energetic III.[4] Până la urmă Republica Moldova nu va fi ţara care va putea ajuta Gazprom-ul să scape de regulile de piaţă propuse în noul pachet energetic. Acesta va încerca să obţină alte privilegii asemănătoare celor din Belarus. Chiar anterior reprezentanţii concernului rus au declarat, că negocierile privind livrarea gazelor naturale în RM vor continua şi vor ţine cont de propunerile ce vizează noile proiecte de investiţii pe teritoriul republicii noastre, aceştia fiind interesaţi mai mult de întreprinderile din sistemul termoenergetic.

În contextul implementării pachetului energetic 3 o sarcină importantă care este pusă la moment în faţa autorităţilor din Republica Moldova este interconexiunea fizică a sistemului naţional de gazoducte cu cel al României, interconexiunea Ungheni-Iaşi cu posibilitatea pompării gazelor naturale în ambele direcţii. Despre importanţa acestei conexiuni se discută încă de mai bine de 10 ani în urmă. Crizele energetice din ianuarie 2006 şi ianuarie 2009 au demonstrat consecinţele lipsei acesteia şi au reconfirmat necesitatea măsurilor reale de fortificare a securităţii energetice şi nu prezentarea ca prioritate în diverse strategii care să rămână doar pe hârtie. Cu toate că autorităţile promiteau la sfârşitul anului 2010 că în anul 2011 vor începe lucrările de construcţie, până la acest moment au fost elaborate doar studiile de fezabilitate şi pentru anul 2012 sunt planificate lucrările propriu zise. Tărăgănarea lucrărilor de construcţie a gazoductului Ungheni Iaşi pare să fie iarăşi condiţionate de teama furnizorului rus de gaze naturale de a-şi pierde poziţia monopolistă pe piaţa din Republica Moldova. Aici negocierea contractului poate constitui de asemenea un instrument de a zădărnici lucrările. Importanţa acestui proiect este demonstrată şi prin atenţia pe care o acordă Uniunea Europeană. Aceasta alocând 7 mil. Euro (3 mil. euro pentru Republica Moldova şi, respectiv, 4 mil. euro pentru Romania) din necesarul de 20 mil. Euro prin intermediul Programului Operaţional Comun România – Ucraina – Republica Moldova.

 Pe de altă parte Republica Moldova se află într-o poziţie importantă din punct de vedere geostrategic. Aflându-se în nemijlocita vecinătate a Uniunii Europene şi fiind dependentă energetic de Federaţia Rusă, acţiunile acesteia sunt foarte importante întrucât pot servi ca model pentru celelalte ţări membre a comunităţii energetice care importă gaze naturale de la SAD Gazprom. Respectiv interesul economic al acestuia poate fi afectat semnificativ în urma implementării pachetului energetic 3. Prin urmare acţiunile Republicii Moldova sunt urmărite cu interes sporit atât de Est cât şi de Vest.

La moment există o oarecare temere din partea unei categorii a populaţiei şi agenţilor economici precum că insistarea Republicii Molodva pe o poziţie tranşantă de implementare a pachetului energetic 3 ar fi urmată de o eventuală sistare a gazelor naturale de către Gazprom. Acest lucru este greu de crezut că se va întâmpla într-u cât imaginea acestuia în ultimul timp a fost şifonată în relaţiile cu mulţi clienţi europeni, inclusiv Turcia şi interesul de a participa la mari proiecte de aprovizionare a Europei cu energie, inclusiv South Stream, va tempera eventualele acţiuni repulsive ale acesteia.

Situaţia în care se află Republica Moldova acum reprezintă un test de a demonstra care este totuşi vectorul politicii energetice. Va implementa principiile unei pieţe energetice liberalizate cu reguli nediscriminatorii sau v-a tolera şantajul est-ului? Indiferent ce soluţii / oferte vor fi identificate pentru obţinerea unui preţ mai mic de procurare a gazelor de la Gazprom, un lucru este clar, mai devreme sau mai târziu aceste concesii vor trebui întoarse şi costul lor va fi cu mult mai mare. În acelaşi timp este pusă în pericol şi imaginea Republicii Moldova ca partener credibil în faţa EU care în ultimii ani este destul de generoasă în ceea ce priveşte investiţiile în sectorul energetic. De aceea trebuie duse negocieri corecte astfel încât Republica Moldova să plătească preţul justificat din punct de vedere economic şi să întreprindă măsurile necesare de a creşte capacitatea consumatorilor din Republica Moldova de a procura gazele naturale importate. Pe termen mediu şi lung este necesară reducerea ponderii acestora în mix-ul energetic al ţării pentru a spori securitatea energetică a ţării şi valorificarea altor surse de energie disponibile în Republica Moldova.

Varianta engleză a articolului poate fi accesata pe link-ul:   http://www.easternpartnership.org/publication/economy/2011-12-21/first-consequences-third-energy-package-republic-moldova

MOLDOVA ECO-ENERGETICĂ 2011 a fost organizată cu sprijinul Proiectului Energie şi Biomasă în Moldova, finanţat de Uniunea Europeană şi co-finanţat, implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.

Mai multe detalii despre ediția 2011 a evenimentului pot fi găsite în ediţia specială al Buletinului electronic al Proiectului Energie și Biomasă în Moldova, dedicată MOLDOVA ECO-ENERGETICĂ 2011.

Convenţia Primarilor este o iniţiativă a Comisiei Europene, lansată la 10 februarie 2009 în Parlamentul European. Scopul Convenţiei este atenuarea schimbărilor climatice, prin programe de eficienţă energetică, inclusiv în domeniul mobilităţii urbane durabile, precum şi prin promovarea surselor de energie regenerabilă, fiind considerată o prioritate în „Planul de acţiuni al Uniunii Europene privind eficienţa energetică: realizarea potenţialului”.

Semnatarii Convenţei îşi asumă anumite angajamente vizavi de atenuarea schimbărilor climatice şi anume: elaborarea Planului de acţiuni pentru Energia Durabilă, document ce urmează a fi prezentat în termen de un an de la data oficială a aderării şi prin care administraţia locală respectivă demonstrează modul în care se va atinge obiectivul de reducere a emisiilor de CO2 până în 20120; elaborarea unui inventar de bază privind emisiile pe care le sprijină Planul de acţiuni privind energia durabilă; adaptarea structurilor urbane, inclusiv prin alocarea de resurse umane suficiente, în vederea întreprinderii acţiunilor necesare etc.

Membri ai Convenţiei Primarilor sunt mii de oraşe din 38 de state ale lumii.

Sursa: chisina.md